 | as |
|
| Deţine [ de-ţi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU deţine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a detine detin în mai multe dicționareDefinițiile pentru a detine detin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deține (forma la infinitiv) A deține conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚÍNE, dețin, verb III. tranzitiv 1. A avea în păstrare un bun material (fără a fi numaidecît proprietarul lui); a avea în posesiune un lucru, a stăpîni. • figurat Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. istorie R.P.R. 87. E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18. ♦ A ocupa (o funcție, un post). 2. (Cu privire la oameni) A lipsi de libertate personală; a ține sub stare de arest. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deține: dețíne verb tranzitiv: [Atestat: GHICA, S., ap. DLR ms / V: (pop) detineneá / prezentul indicativ: detinețín / Etimologie: franceza detenir, lat detinere] 1 (Îvr) A reține cu sila. 2 (Înv) A aresta pentru cercetări. 3 (Înv; pex) A ține la închisoare. 4 (Înv) A dobândi 5 (C.i. bunuri materiale, drepturi) A avea în proprietate. 6 A fi în posesia unor informații. 7 (C.i. funcții, grade, titluri) A ocupa într-o ierarhie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚINE verb 1. a avea, a poseda, a stăpîni, (învechit) a posesui. (A detine un bun material.) 2. a avea, a poseda, a purta. (detine numele de român.) 3. a avea, a ocupa. (detine funcția de...) 4. (juridic) a aresta, a închide, a întemnița, a reține, (învechit și regional) a robi, (învechit) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost detine ilegal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚÍNE, dețín, verb III. tranzitiv 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; specializare a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din limba franceza détenir (după ține). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚÍNE, dețín, verb III. tranzitiv 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; specializare a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din limba franceza détenir (după ține). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEȚINE dețin: A DEȚÍNE dețín tranzitiv 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ține sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚÍNE verb III. trecut 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conjuncție -nă, variantă deținea verb II. / după limba franceza détenir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINE: DEȚÍNE verb trecut 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. • a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după limba franceza détenir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deține: dețíne (a detine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana a doua singular: tu dețíi, persoana întâi plural: noi dețínem, persoana a doua plural: voi dețíneți; conjunctiv prezent 3 să dețínă; gerunziu deținấnd; participiu deținút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deține: dețíne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana întâi plural: noi dețínem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dețínă; gerunziu deținând; participiu deținút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deține: deține vezi 1. a ținea cu nedrept ce nu-i al său; a deține averea altuia; 2. a reține, a opri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DETINE DETIN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deține Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DLR ms / V: pop dețineneá / prezentul indicativ: deținețín / Etimologie: franceza detenir, lat detinere] 1 Îvr A reține cu sila. A deține un bun material. Deține numele de român. Deține funcția de. A fost deține ilegal. Dețíne a deține verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana a doua singular: tu dețíi, persoana întâi plural: noi dețínem, persoana a doua plural: voi dețíneți; conjunctiv prezent 3 să dețínă; gerunziu deținấnd; participiu deținút. Deține numele de român. |
GRAMATICA cuvântului deține? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deține. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deține poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE deţine? Vezi cuvântul deţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deţine?[ de-ţi-ne ] Se pare că cuvântul deţine are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deține |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Caiet de sarcini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
