 | as |
|
| Deşuruba [ de-şu-ru-ba ] VEZI SINONIME PENTRU deşuruba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desuruba în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desuruba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deșuruba (forma la infinitiv) A deșuruba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘURUBA: DEȘURUBÁ, deșurubez, verb I. tranzitiv (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, vezi L. 131. – Variante: desșurubá (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupá (SEBASTIAN, T. 12) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșuruba: deșuruba verb tranzitiv: [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (reg) desurubaupá / S și: (îvp) desșdesuruba / prezentul indicativ: desurubabéz / Etimologie: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘURUBA: DEȘURUBÁ, deșurubez, verb I. tranzitiv A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – prefix de- + [în]șuruba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘURUBA: DEȘURUBÁ, deșurubez, verb I. tranzitiv A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEȘURUBA: A DEȘURUBÁ a desurubaéz tranzitiv 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba Forme diferite ale cuvantului a desuruba: a desurubaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșuruba: deșurubá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșurubéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deșurubeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru deșuruba: deșuruba, deșurubez vezi t. a ancheta, a interoga. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșuruba: deșurubá (a desuruba) verb, indicativ prezent 3 deșurubeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A deșuruba: A deșuruba ≠ a înșuruba Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESURUBA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A deșuruba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a deșuruba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deșuruba verb tranzitiv: [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: reg a deșurubaupá / S și: îvp desșa deșuruba / prezentul indicativ: a deșurubabéz / Etimologie: des- + înșuruba] 1 A desface prin învârtire un șurub din locul în care se află înșurubat. A DEȘURUBÁ a deșurubaéz tranzitiv 1 șuruburi A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. Deșurubá a a deșuruba verb, indicativ prezent 3 deșurubeáză. |
GRAMATICA cuvântului A deșuruba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a deșuruba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A deșuruba poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deşuruba? Vezi cuvântul deşuruba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşuruba?[ de-şu-ru-ba ] Se pare că cuvântul deşuruba are patru silabe |
La plural verbul deșuruba se conjugă: ei ele deșurubeáză