 | as |
|
| Desprinde [ des-prin-de ] VEZI SINONIME PENTRU desprinde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desprinde în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desprinde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desprinde (forma la infinitiv) A desprinde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPRINDE: DESPRÍNDE, desprínd, verb III. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «din», «dintre», «de», «de la», «de pe», «de lîngă») I. tranzitiv 1. A desface un lucru de altul cu care este unit. Ionuț își desprinde mîna din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12. Fiecare [fată] desprindea mînile a doi flăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua, și urma jocul înainte. CREANGĂ, A. 105. • figurat Radu Comșa privește și nu-și poate desprinde ochii. C. PETRESCU, Î. II 15. • reflexiv reciproc. Se prind de mîni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. 2. A desface, a rupe și a scoate sau a lua din locul în care a fost prins, așezat, pus (spre păstrare). Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec și scrise o cifră. C. PETRESCU, A. 326. Din crestătură, cu unghii lungi desprinse o hîrtie îndoită, întinzînd-o. SADOVEANU, Z. C. 111. Mi-a venit să fac scrinul țăndări cu toporul... l-am cruțat, mulțumindu-mă să-i desprind o scîndură din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92. Comandă moș Vasile de la cîrmă și Toader, desprinzînd gînjul din pociumb, sprinten se aruncă pe plută. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. ♦ A desface un obiect (prins în balamale, nasturi, copci, șireturi etc.). Desprins din legătura rudimentară de sfori și curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 38. Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, O. A. 254. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. ♦ A lua (din cui, din cuier). Podarul își desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288. Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui Și paloșul lucește voios în mîna lui. ALECSANDRI, O. 208. 3. (Cu privire la animalele de tracțiune) A scoate din jug sau din hamuri; a dejuga, a deshăma. Au cerut ca să i se potcovească caii repede și fără să-i mai desprinză de la rădvan. SBIERA, P. 248. Desprinse de la căruță un cal și-l dete fratelui său. ISPIRESCU, L. 226. II. reflexiv 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, îi de ajuns să se desprindă numai o frunzuliță. DAVIDOGLU, O. 28. Carnea... s-a desprins singură de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 151. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins. COȘBUC, P. I 94. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. • figurat Prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a șasea parte a globului s-a desprins din lanțul țărilor capitaliste. istorie R.P.R. 506. 2. (Despre oameni) A se desface dintr-o mulțime, a ieși dintr-un grup; a se detașa. Din cîrdul ciobanilor s-au desprins trei și coboară dîmbul. CAMILAR, T. 142. Din mulțimea întunecoasă... se desprinse o umbră. SADOVEANU, Z. C. 223. Șase oameni se desprind și, prinzînd sicriul în mîini, îl înalță pe umeri. SAHIA, N. 43. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa. Eu, măi băieți, de acum nu mă mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53. 3. (Predomină ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a îndepărtat de la ceva sau de la cineva) A apărea, a se ivi. Întîile șiruri de trăgători se desprinseră din umbra pădurii. CAMILAR. N. I 47. De primprejur și din depărtări nehotărîte, umbre negre se desprindeau din noapte în răstimpuri. HOGAȘ, M. N. 135. ♦ A ieși în relief, a se detașa. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți. BOGZA, C. O. 160. 4. figurat (Mai ales în legătură cu o enunțare orală sau cu un text scris) A rezulta, a reieși. Din ce spunea... se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă. M. I. CARAGIALE, C. 11. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste cîteva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvîntul plîngăreț și umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90. • tranzitiv Forța mîniei, Și flacăra patimei, Și siguranța victoriei – Le desprind lămurit Din țipătu-acesta. TOMA, C. vezi 350. ♦ A crește, a se dezvolta. Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un tînăr ahtiat de lecturi străine. GALACTION, O. I 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPRINDE: DESPRÍNDE, desprínd, verb III. I. tranzitiv 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. reflexiv 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; prin extensie a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. figurat A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [perfectul simplu desprinsei, participiu desprins] – prefix des- + prinde. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPRINDE: DESPRÍNDE, desprínd, verb III. I. tranzitiv 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma. II. reflexiv 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; prin extensie a se contura, a se desluși. ♦ (Despre oameni) A ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa. ♦ (Rar) A se despărți, a se separa de cineva. 3. figurat A rezulta, a reieși. ♦ A se distinge, a se înțelege, a se auzi. [perfectul simplu desprinsei, participiu desprins] – Des1- + prinde. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPRINDE: DESPRINDE verb 1. a (se) despărți, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a desprinde de grup.) 2. a (se) desface. (Se prind de mîini și se desprinde.) 3. a (se) desface, a (se) dezlipi. (S-a desprinde din locul unde era lipit.) 4. a desface, a scoate. (A desprinde o scîndură de la gard.) 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a desprinde din strînsoare.) 6. a (se) disloca. (O bucată de stîncă s-a desprinde de la locul ei.) 7. (tehnic) a (se) decroșa. (A desprinde o mașină electrică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desprinde: desprínde (a desprinde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desprínd, persoana întâi plural: noi despríndem, persoana a doua plural: voi despríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu desprinséi, persoana întâi plural: noi desprínserăm; conjunctiv prezent 3 să despríndă; imperativ persoana a doua singular: tu desprínde; participiu despríns; gerunziu desprinzấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desprinde: desprínde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desprínd, persoana întâi plural: noi despríndem, persoana a doua plural: voi despríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu desprinséi, persoana întâi plural: noi desprínserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despríndă; participiu despríns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru desprinde: desprinde vezi a desface ce era prins sau legat: părul tău ți se desprinde EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESPRINDE: DESPRÍNDE verb vezi însemna, reieși, rezulta, urma. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru desprinde: desprinde verb vezi ÎNSEMNA. REIEȘI. REZULTA. URMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A desprinde: A (se) desprinde ≠ a (se) prinde Forme diferite ale cuvantului a desprinde: a desprindese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A desprinde: A desprinde ≠ a prinde Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESPRINDE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A desprinde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a desprinde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a desprinde de grup. Se prind de mîini și se a desprinde. S-a a desprinde din locul unde era lipit. A a desprinde o scîndură de la gard. S-a a desprinde din strînsoare. O bucată de stîncă s-a a desprinde de la locul ei. A a desprinde o mașină electrică. Se prind de mâini și se a desprinde. S-a a desprinde din strânsoare. A a desprinde o mașină electrică. Desprínde a a desprinde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desprínd, persoana întâi plural: noi despríndem, persoana a doua plural: voi despríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu desprinséi, persoana întâi plural: noi desprínserăm; conjunctiv prezent 3 să despríndă; imperativ persoana a doua singular: tu desprínde; participiu despríns; gerunziu desprinzấnd. |
GRAMATICA cuvântului A desprinde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a desprinde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A desprinde poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE desprinde? Vezi cuvântul desprinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desprinde?[ des-prin-de ] Se pare că cuvântul desprinde are trei silabe |