 | as |
|
| Despovăra [ des-po-vă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU despovăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a despovara în mai multe dicționareDefinițiile pentru a despovara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despovăra (forma la infinitiv) A despovăra conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despovăra: despovărá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: VALIAN, vezi / V: despovaraverí / prezentul indicativ: despovararéz / Etimologie: des- + (îm)povăra] 1-4 (A (se) elibera sau) a (se) ușura de o povară. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPOVĂRA: DESPOVĂRÁ, despovărez, verb I. tranzitiv A lua sau a ușura cuiva povara. – prefix des- + [îm]povăra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPOVĂRA: DESPOVĂRÁ, despovărez, verb I. tranzitiv A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPOVĂRA: DESPOVĂRÁ, despovărez, verb I. tranzitiv A lua cuiva (din spinare) o greutate, o povară. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despovăra: despovărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu despovăréz, persoana a treia singular: el / ea și plural despovăreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPOVĂRA: DESPOVĂRA verb a (se) ușura. (S-a despovara de greutatea din spinare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despovăra: despovărá (a despovara) verb, indicativ prezent 3 despovăreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A despovăra: A despovăra ≠ a împovăra Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESPOVARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A despovăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a despovăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despovărá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: VALIAN, vezi / V: a despovăraverí / prezentul indicativ: a despovăraréz / Etimologie: des- + împovăra] 1-4 A se elibera sau a se ușura de o povară. S-a a despovăra de greutatea din spinare. S-a a despovăra de greutatea din spinare. Despovărá a a despovăra verb, indicativ prezent 3 despovăreáză. |
GRAMATICA cuvântului A despovăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a despovăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A despovăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE despovăra? Vezi cuvântul despovăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despovăra?[ des-po-vă-ra ] Se pare că cuvântul despovăra are patru silabe |
La plural verbul despovăra se conjugă: ei ele despovăreáză