 | as |
|
| Despături [ des-pă-tu-ri ] VEZI SINONIME PENTRU despături PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a despaturi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a despaturi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despături (forma la infinitiv) A despături conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPĂTURI: DESPĂTURÍ, despăturesc, verb IV. tranzitiv (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, vezi 189. – Variantă: despăturá, despătur, verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despături: despături verb tranzitiv: [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / vezi despaturirá / prezentul indicativ: despaturiresc / Etimologie: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPĂTURI: DESPĂTURÍ, despăturesc, verb IV. tranzitiv A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Variante: despăturá verb I] – prefix des- + [îm]pături. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPĂTURI: DESPĂTURÍ, despăturesc, verb IV. tranzitiv A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Variante: despăturá verb I] – Des1- + [îm]pături. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despături: despăturí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despăturésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despătureá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despătureáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despături: despăturí (a despaturi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despăturésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despătureá; conjunctiv prezent 3 să despătureáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESPĂTURI: A DESPĂTURÍ a despaturiésc tranzitiv (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături Forme diferite ale cuvantului a despaturi: a despaturiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPĂTURI: DESPĂTURI verb a desface, a dezdoi, (învechit) a răspica. (A despaturi o foaie împăturită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A despături: A despături ≠ a împături Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESPATURI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A despături Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a despături dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / vezi a despăturirá / prezentul indicativ: a despăturiresc / Etimologie: des- + împături] 1-3 C. Despăturí a a despături verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despăturésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despătureá; conjunctiv prezent 3 să despătureáscă. A DESPĂTURÍ a despăturiésc tranzitiv obiecte strânse, împăturite A desfășura, întinzând; a desface. A a despături o foaie împăturită. A a despături o foaie împăturită. |
GRAMATICA cuvântului A despături? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a despături. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A despături poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE despături? Vezi cuvântul despături desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despături?[ des-pă-tu-ri ] Se pare că cuvântul despături are patru silabe |