 | as |
|
| Despărţi [ des-păr-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU despărţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desparti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desparti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despărți (forma la infinitiv) A despărți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚI: DESPĂRȚÍ, despárt, verb IV. 1. reflexiv (Despre două sau mai multe ființe) A se îndepărta, a se separa (temporar) unii de alții plecînd fiecare în altă direcție; a pleca unii de lîngă alții, a se separa unii de alții (pentru totdeauna sau pentru o verb reflexiv:eme mai mult ori mai puțin îndelungată). Irina și Ionuț se despart sfioși cu un «noroc bun». DAVIDOGLU, M. 15. Plecau uneori împreună, după lucru. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410. • (Prin analogie cu ființele) Sînt cîțiva [vulcani mărunți] legați între ei printr-o dragoste și biologie siameză... despărțindu-se numai spre vîrf, pentru a avea fiecare un crater deosebit. BOGZA, C. O. 175. Acolo erau două drumuri care să despărțeau. ȘEZ. IV 171. ♦ figurat A se îndepărta, a se înstrăina, a se detașa sufletește; a rupe legăturile, relațiile cu cineva. Sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna de generația lui. CAMILAR, N. I 113. Mai ales de Leventu îmi pare rău că s-a despărțit de noi. SADOVEANU, P. M. 203. • tranzitiv Stăpînii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dînsa... Sîntem despărțiți cu blestem. SADOVEANU, Z. C. 52. Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 281. 2. reflexiv A se separa de ceva de care e legat sufletește, a se lipsi de..., a renunța la... Eu să mă despart de stînă, Să las sîlha cea bătrînă. COȘBUC, P. II 168. 3. reflexiv (Despre soți) A se separa în mod legal; a divorța. Mă, eu... mă despart de muiere. DUMITRIU, B. forme 66. [Adela] s-a despărțit, imediat după căsătorie. IBRĂILEANU, A. 33. • tranzitiv (Subiectul este autoritatea care pronunță divorțul) Onorabila Dicasterie îi despărți, și coconul Andronache se duse în voiaj. NEGRUZZI, S. I 79. 4. tranzitiv (Subiectul este un element care constituie un hotar, o barieră, un obstacol) A separa, a delimita, a izola. Se opriră nemișcați în drumul ce despărțea cele două moșii. PREDA, Î 150. Zidurile și palatele pe care le vedeam mă despărțeau de Piața Roșie. STANCU, U.R.S.S. 36. La ridicarea cortinei, marele oblon ce desparte terasa de hol este tras pînă jos. SEBASTIAN, T. 9. • (În construcții figurate) Adela va rămînea pentru tine... inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpăstiei care te desparte de ea! IBRĂILEANU, A. 187. • (Cu determinarea «în două») Un horn dacă s-ar putea construi aici, să despartă focul în două. BOGZA, C. O. 71. Vîlceaua... despărțea prunăria în două. MACEDONSKI, O. III 6. • reflexiv pasiv Holul se desparte de terasă prin două mari uși laterale de sticlă. SEBASTIAN, T. 9. • tranzitiv (În sens temporal) În pauza care desparte ultimele două acte, un filozof... rostește o vorbă de duh. CAMIL PETRESCU, T. III 501. ♦ A fi, a se afla între... sau pînă la...; a se interpune. Doar cîțiva pași despart cele două tabere. SAHIA, N. 44. Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 115. • (În sens temporal) Puțin mă mai despărțea de ziua logodnei. M. I. CARAGIALE, C. 84. ♦ reflexiv A se împărți în două sau în mai multe părți. Nu mai există un sistem capitalist atotcuprinzător – lumea s-a despărțit în două sisteme: sistemul capitalist și sistemul socialist. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500. – prezent industrie și: (regional) despărțesc (CREANGĂ, P. 114, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 197, ALECSANDRI, P. P. 22). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despărți: despărțí [Atestat: PSALT. HUR. 39v/8 / V: (înv) despartiperdesparti, (îvr) disdesparti / prezentul indicativ: despartipárt și (înv) despartițésc / Etimologie: moștenit din latinescul *dispartire] 1 verb tranzitiv: (C.i. un tot) A face să-și piardă coeziunea. 2 verb tranzitiv: (C.i. un întreg) A descompune. 3 verb tranzitiv: (C.i. un întreg) A divide. 4 verb tranzitiv: (C.i. componente) A separa. 5 verb tranzitiv: (C.i. componente) A îndepărta. 6 verb tranzitiv: (Mat; îvr) A împărți. 7 verb reflexiv: A se clasifica. 8 verb reflexiv: (Fig; îe) A se desparti sufletul de trup A muri. 9 verb reflexiv: (Reg; îe) A i se desparti inima A i se rupe inima vezi rupe. 10 verb reflexiv: (despre drumuri, râuri) A se bifurca. 11 verb reflexiv: (Pan) A avea evoluții diferite. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre părți simetrice ale unui ansamblu) A (se) îndepărta temporar. 14-15 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) învrăjbi. 16 verb tranzitiv: (Înv) A despica. 17 verb tranzitiv: (C.i. elemente de aceeași natură) A desprinde. 18-19 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. elemente de aceeași natură) A (se) izola dintr-un tot. 20 verb tranzitiv: A desface. 21-22 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) rupe. 23-24 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. elemente identice sau diferite) A (se) îndepărta. 25-26 verb tranzitiv, reflexiv: (Pan) A (se) deosebi. 27 verb reflexiv: (Fig) A renunța la ceva. 28-29 verb reflexiv: A înceta de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 30-31 verb reflexiv: A pleca în altă parte (temporar sau) definitiv. 32 verb reflexiv: (Înv; îe) A se desparti dintr-această viață sau din lumea aceasta A muri. 33-36 verb tranzitiv, reflexiv: (Spc) A (se desface sau) a face să se desfacă dintr-o încăierare, dintr-o luptă etc., (ființe sau) grupuri de ființe Si: a despreuna (6-9). 37-39 verb reflexiv: (despre persoane de sex opus) A înceta (de a se mai iubi sau) (de a avea relații sexuale ori) de a mai conviețui. 40 verb reflexiv: (despre soți) A divorța. 41 verb reflexiv: (despre soți) A se separa. 42-44 verb tranzitiv: (C.i. persoane de sex opus) A face (să nu se mai iubească sau) (să nu mai aibă relații sexuale ori) să nu mai conviețuiască împreună Si: a despreuna (1-3). 45-46 verb tranzitiv: (C.i. soți) A face (să divorțeze sau) să se separe Si: a despreuna (4-5). 47 verb tranzitiv: (Înv; c.i. legături matrimoniale) A desface. 48-49 verb reflexiv: A renunța la o (credință sau) convingere. 50 verb tranzitiv: (C.i. un spațiu). A împărți prin interpunerea a ceva. 51 verb tranzitiv: A servi ca linie de demarcație între două spații. 52-53 verb tranzitiv: (C.i. ființe) A împiedica (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 54-55 verb tranzitiv: (A îndepărta printr-un interval de timp de un eveniment sau) a servi ca moment de demarcație în timp. 56 verb tranzitiv: (Înv) A ține departe. 57-58 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) delimita de cineva sau de ceva. 59-60 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) constitui ca o separație de restul indivizilor. 61 verb tranzitiv: (Rar) A desluși cu privirea. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚI: DESPĂRȚI verb 1. a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a desparti de grup.) 2. a se izola, a se răzleți, a se separa, (popular) a se răzni, (regional) a se răzlogi. (O oaie care s-a desparti de turmă.) 3. (juridic) a divorța, a (se) separa, (învechit) a (se) împărți. (Soții s-au desparti.) 4. a separa, (învechit și regional) a despreuna, (învechit) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am desparti.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. și popular) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A desparti animalele bolnace de ceie sănătoase.) 6. a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (desparti bucata tn trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se desparti în particule.) 8. a compartimenta, a separa. (A desparti o incintă în spații mai mici.) 9. a separa. (Zidul desparti cele două camere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚI: DESPĂRȚÍ, despárt, verb IV. 1. reflexiv A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, verb reflexiv:emelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ reflexiv figurat A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ reflexiv A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. reflexiv A divorța. 3. tranzitiv (Despre bariere, obstacole etc.; adesea figurat) A separa, a izola, a pune între... ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – latina *dispartire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚI: DESPĂRȚÍ, despárt, verb IV. 1. reflexiv A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, verb reflexiv:emelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ reflexiv figurat A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ reflexiv A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. reflexiv A divorța. 3. tranzitiv (Despre bariere, obstacole etc.; adesea figurat) A separa, a izola, a pune între... ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – latina *dispartire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despărți: despărțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea despărțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despártă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despărți: despărțí (a desparti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea despărțeá; conjunctiv prezent 3 să despártă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A despărți: A (se) despărți ≠ a (se) căsători, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni Forme diferite ale cuvantului a desparti: a despartise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESPĂRȚI: DESPĂRȚÍ verb vezi dezbina, învrăjbi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru despărți: despărți verb vezi DEZBINA. ÎNVRĂJBI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESPARTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL despărți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului despărți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 39v/8 / V: înv despărțiperdespărți, îvr disdespărți / prezentul indicativ: despărțipárt și înv despărțițésc / Etimologie: moștenit din latinescul *dispartire] 1 verb tranzitiv: C. 8 verb reflexiv: Fig; îe A se despărți sufletul de trup A muri. 9 verb reflexiv: Reg; îe A i se despărți inima A i se rupe inima vezi rupe. 32 verb reflexiv: Înv; îe A se despărți dintr-această viață sau din lumea aceasta A muri. S-a despărți de grup. O oaie care s-a despărți de turmă. Soții s-au despărți. S-au luat la bătaie și i-am despărți. A despărți animalele bolnace de ceie sănătoase. Despărți bucata tn trei. Produsul dezintegrării se despărți în particule. A despărți o incintă în spații mai mici. Zidul despărți cele două camere. S-a despărți de grup. S-au luat la bătaie și i-am despărți. A despărți animalele bolnave de cele sănătoase. Produsul dezintegrării se despărți în particule. Despărțí a despărți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea despărțeá; conjunctiv prezent 3 să despártă. |
GRAMATICA cuvântului despărți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului despărți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul despărți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE despărţi? Vezi cuvântul despărţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despărţi?[ des-păr-ţi ] Se pare că cuvântul despărţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL despărți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Banca acuzaților?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
