eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a despagubi


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Despăgubi [ des-pă-gu-bi ]
VEZI SINONIME PENTRU despăgubi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a despagubi în mai multe dicționare

Definițiile pentru a despagubi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a despăgubi
Verbul: a despăgubi (forma la infinitiv)
A despăgubi conjugat la timpul prezent:
  • eu despăgubesc
  • tu despăgubești
  • el ea despăgubește
  • noi despăgubim
  • voi despăgubiți
  • ei ele despăgubesc
VEZI VERBUL a despăgubi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPĂGUBI:
DESPĂGUBÍ, despăgubesc, verb IV. tranzitiv (Urmat adesea de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «pentru» și arătînd paguba) A plăti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagubă, o lipsă. vezi indemniza. A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M.

I. CARAGIALE, C. 24. Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» și arătînd indemnizarea) Îl despăgubește cu vorbe goale.
♦ reflexiv A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

despăgubi
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despăgubi:
despăgubi verb tranzitiv: [Atestat: LEGIUIRE, 37/14 / V: (înv) disdespagubi / prezentul indicativ: despagubibésc și (reg) despagubibéz / Etimologie: des- + păgubi] 1-4 A plăti în bani sau în natură pentru o (pagubă ori) stricăciune (făcută sau) suferită.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESPĂGUBI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPĂGUBI:
DESPĂGUBI, despăgubesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite.

– prefix des- + păgubi.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESPĂGUBI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPĂGUBI:
DESPĂGUBÍ, despăgubesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite.

– Des1- + păgubi.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESPĂGUBI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPĂGUBI:
DESPĂGUBI verb a compensa, a răsplăti, (învechit și popular) a mulțumi, (prin Transilvania) a potoli, (învechit) a dezdăuna. (L-a despagubi pentru pagubele pe care i le-a adus.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A DESPĂGUBI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESPĂGUBI:
A DESPĂGUBÍ a despagubiésc tranzitiv (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi
Forme diferite ale cuvantului a despagubi: a despagubiésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

despăgubi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despăgubi:
despăgubí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despăgubésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despăgubeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despăgubeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

despăgubi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despăgubi:
despăgubí (a despagubi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despăgubésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despăgubeá; conjunctiv prezent 3 să despăgubeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat