eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a desira


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Deşira [ de-şi-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU deşira PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a desira în mai multe dicționare

Definițiile pentru a desira din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a deșira
Verbul: a deșira (forma la infinitiv)
A deșira conjugat la timpul prezent:
  • eu deșir
  • tu deșiri
  • el ea deșiră
  • noi deșirăm
  • voi deșirați
  • ei ele deșiră
VEZI VERBUL a deșira CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘIRA:
DEȘIRÁ, deșír, verb

I. reflexiv

1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ață, a se desprinde, a cădea (răsfirîndu-se unul cîte unul). (Poetic) Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317.
       • tranzitiv Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193.
       • figurat Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187.

2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau pe țeavă și despre gheme sau țevi) A se desfășura, a se întinde într-un fir lung; a se desfira. (figurat) Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86.
       • tranzitiv figurat Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. (Despre o împletitură sau un obiect împletit) A se desface, a se destrăma. Dantela se deșiră. (tranzitiv) Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168.
       • figurat Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439.

4. figurat (Despre om și despre corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268.

5. figurat (Despre locuri și peisaje din natură) A se întinde în fața spectatorului, a se desfășura. Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. id. ib. 40.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

deșira
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșira:
deșirá2 [Atestat: LB / V: (îvr) dașârá, dașdesira, (reg) dășârá, dășdesira, deșârá / S și: (înv) desșdesira / prezentul indicativ: deșír / Etimologie: lat deserrare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre obiecte înșirate pe ață etc.) A face să iasă (sau a ieși) de pe ața pe care au fost înșirate. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A (se) desfășura într-un fir lung, continuu. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (despre împletituri sau despre obiecte împletite) A (se) desface din împletitură (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: a (se) destrăma. 7 verb reflexiv: (Pex; reg; despre pânză) A se rări până la rupere. 8 verb reflexiv: (Pop; fig; despre oameni sau despre corpul omenesc) A se destinde. 9 verb reflexiv: (Rar; fig; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. 10 verb reflexiv: (Fig; despre nori, ceață, fum etc.) A se risipi. 11 verb reflexiv: (Fam) A crește înalt și slab. 12 verb tranzitiv: (Înv) A sfâșia.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEȘIRA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘIRA:
DEȘIRÁ, deșír, verb

I. reflexiv

1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se).
       • tranzitiv Deșiră mărgele.

2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu.
       • tranzitiv Deșiră ața de pe ghem.

3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma.
       • tranzitiv A deșirat dantela.

4. figurat (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui.

5. figurat (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului.

– latina diserrare. conform șir.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEȘIRA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘIRA:
DEȘIRÁ, deșír, verb

I. reflexiv

1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se).
       • tranzitiv Deșiră mărgele.

2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu.
       • tranzitiv Deșiră ața de pe ghem.

3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma.
       • tranzitiv A deșirat dantela.

4. figurat (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui.

5. figurat (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului.

– latina diserrare. conform șir.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEȘIRA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘIRA:
DEȘIRA verb

1. (popular) a (se) desfira. (Ața se desira de pe mosor.)

2. a (se) destrăma, (regional) a (se) desfira, (învechit) a (se) rînji. (O țesătură care s-a desira.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

deșira
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșira:
deșirá1 vi [Atestat: PSALT. 80 / prezentul indicativ: deșír / Etimologie: moștenit din latinescul *desidrare] (Îvr) A dori.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

deșira
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșira:
deșirá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșír, persoana a treia singular: el / ea și plural deșíră
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deșira
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșira:
deșirá (a desira) verb, indicativ prezent 3 deșíră
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A deșira
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A deșira:
A (se) deșira ≠ a (se) înșira
Forme diferite ale cuvantului a desira: a desirase

Definiție sursă: Dicționar de antonime

A deșira
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A deșira:
A deșira ≠ a înșira
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESIRA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A deșira
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a deșira dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Deșirá2 [Atestat: LB / V: îvr dașârá, dașa deșira, reg dășârá, dășa deșira, deșârá / S și: înv desșa deșira / prezentul indicativ: deșír / Etimologie: lat deserrare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre obiecte înșirate pe ață etc.
Ața se a deșira de pe mosor.
O țesătură care s-a a deșira.
Ața se a deșira de pe mosor.
Deșirá a a deșira verb, indicativ prezent 3 deșíră.

GRAMATICA cuvântului A deșira?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a deșira.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A deșira poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul deșira se conjugă: ei ele deșíră

CUM DESPART ÎN SILABE deşira?
Vezi cuvântul deşira desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşira?
[ de-şi-ra ]
Se pare că cuvântul deşira are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A deșira