eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a desfiinta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Desfiinţa [ des-fi-in-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU desfiinţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a desfiinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a desfiinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a desființa
Verbul: a desființa (forma la infinitiv)
A desființa conjugat la timpul prezent:
  • eu desființez
  • tu desființezi
  • el ea desființează
  • noi desființăm
  • voi desființați
  • ei ele desființează
VEZI VERBUL a desființa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚA verb

1. (juridic) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (popular) a strica, (învechit) a surpa. (desfiinta o lege, un act normativ.)

2. (juridic) a aboli, a suprima, (popular) a șterge. (Sclavia a fost desfiinta.)

3. a anula, (figurat) a ridica. (A desfiinta orice restricție de circulație.)

4. a suprima. (A desfiinta un post.)

5. a dizolva. (A desfiinta o organizație.)

6. a lichida, a stîrpl, a suprima. (A desfiinta abuzurile.)

7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi. (A desfiinta pur și simplu totul în calea lui.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

desființa
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desființa:
desființá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: CONDICA, O. 42/28 / P: desfiintafi-indesfiinta / V: (înv) desfiintațí, disdesfiinta / prezentul indicativ: desfiintațéz / Etimologie: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea vezi a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (despre legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESFIINȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚÁ, desființez, verb

I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32.
♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A DESFIINȚA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESFIINȚA:
A DESFIINȚÁ a desfiintaéz tranzitiv

1) A face să înceteze existența; a dizolva.

2) (legi, contracte, decrete, convenții) A declara nul printr-o dispoziție oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [silabe -fi-in-] /des- + a [în]ființa
Forme diferite ale cuvantului a desfiinta: a desfiintaéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DESFIINȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚÁ, desființez, verb

I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici.
♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc.

– prefix des- + [în]ființa.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESFIINȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚÁ, desființez, verb

I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici.
♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc.

– Des1 + [în]ființa.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

desființa
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru desființa:
desființa, desființez vezi t.

 1. a compromite.

2. a certa cu asprime.

3. a umili; a ridiculiza.

4. a bate rău de tot.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

DESFIINȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚÁ verb

I. trecut A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [pronume -fi-in-. / după înființa].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DESFIINȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA:
DESFIINȚÁ verb trecut a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

desființa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desființa:
desființá verb (silabe -fi-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu desființéz, persoana a treia singular: el / ea și plural desființeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

desființa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desființa:
desființá (a desfiinta) (-fi-in-) verb, indicativ prezent 3 desființeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A desființa
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A desființa:
A desființa ≠ a înființa, a întemeia
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DESFIINTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A desființa
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a desființa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A desființa o lege, un act normativ.
Sclavia a fost a desființa.
A a desființa orice restricție de circulație.
A a desființa un post.
A a desființa o organizație.
A a desființa abuzurile.
A a desființa pur și simplu totul în calea lui.
42/28 / P: a desființafi-ina desființa / V: înv a desființațí, disa desființa / prezentul indicativ: a desființațéz / Etimologie: des- + înființa] 1-2 A face să nu mai fie sau a dispărea vezi a distruge, a strica.
A a desființa orice restricție de circulație.
A a desființa un post.
A a desființa pur și simplu totul în calea lui.
A DESFIINȚÁ a desființaéz tranzitiv 1 A face să înceteze existența; a dizolva.
Desființá a a desființa -fi-in- verb, indicativ prezent 3 desființeáză.

GRAMATICA cuvântului A desființa?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a desființa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A desființa poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul desființa se conjugă: ei ele desființeáză

CUM DESPART ÎN SILABE desfiinţa?
Vezi cuvântul desfiinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfiinţa?
[ des-fi-in-ţa ]
Se pare că cuvântul desfiinţa are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A desființa