 | as |
|
| Desfide [ des-fi-de ] VEZI SINONIME PENTRU desfide PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desfide desfid în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desfide desfid din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desfide (forma la infinitiv) A desfide conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFÍDE, desfíd, verb III. tranzitiv (Nu are forme la timpurile trecute) 1. A provoca (pe cineva) la o acțiune sau la dovedirea unui lucru, știind de mai înainte că nu va reuși. Desfid pe oricine în această lume să mă vadă în starea în care se află domniile lor. SADOVEANU, Z. C. 51. 2. A înfrunta un lucru primejdios, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. Desfide primejdia. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFÍDE verb III. trecut 1. A declara, a spune cuiva că nu îl crezi; a spune, a declara cuiva că îl crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru despre care se știe că nu va reuși să-l facă. 2. A înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfíd. / după sfida, conform italiana desfidare, limba franceza défier, latina diffidere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFÍDE, desfíd, verb III. tranzitiv 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti un pericol; a sfida, a brava. [Nu se folosește la timpuri trecute, la gerunziu și participiu] – Din limba franceza défier, latina diffidere (după sfida). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFÍDE, desfid, verb III. tranzitiv 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. [Forme gramaticale: nu are timpuri trecute] – Din limba franceza défier, latina diffidere (după sfida). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfide: desfíde verb tranzitiv: [Atestat: GHICA, S. 288 / prezentul indicativ: desfidefíd / Etimologie: franceza défier, lat deffidare] 1 (C.i. o adversitate, un pericol) A nu ține seama Si: a brava, a înfrunta, a nesocoti. 2 (Înv) A provoca la luptă, la un joc sportiv. 3 A provoca pe cineva să dovedească ceva despre care știe că nu va fi posibil. 4 (Rar) A declara cuiva că nu este crezut. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESFIDE desfid: A DESFÍDE desfíd tranzitiv 1) (persoane) A provoca la o acțiune, știind că nu va fi în stare s-o realizeze. 2) (persoane) A declara ca fiind incapabil la o activitate concretă. 3) (persoane, acțiuni periculoase, lucruri etc.) A înfrunta cu dispreț; a sfida. /<fr. défier, latina diffidere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFÍDE verb trecut 1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru știind că nu va reuși; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil. 2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. (după limba franceza défier, latina deffidere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfide: desfíde (a desfide) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfíd; conjunctiv prezent 3 să desfídă (nu se folosește la timpuri trecute, gerunziu, participiu) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru desfide: desfíde (desfíd), verb – A provoca pe cineva să dovedească ceva. Din limba franceza défier, pe baza latina fidere. Nu se conjugă la perf. Forme diferite ale cuvantului desfide: desfíd Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfide: desfíde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfíd; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural desfídă (nu are forme de timpuri trecute) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru desfide: desfide vezi 1. a provoca la duel, la joc; 2. a nu se teme, a înfrunta: a desfide moartea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFIDE: DESFIDE verb a brava, a sfida. (desfide moartea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESFIDE DESFID' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESFIDE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfide dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 288 / prezentul indicativ: desfidefíd / Etimologie: franceza défier, lat deffidare] 1 C. Desfíde a desfide verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfíd; conjunctiv prezent 3 să desfídă nu se folosește la timpuri trecute, gerunziu, participiu. Desfide moartea. |
GRAMATICA cuvântului DESFIDE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfide. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESFIDE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE desfide? Vezi cuvântul desfide desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfide?[ des-fi-de ] Se pare că cuvântul desfide are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESFIDE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial, și azi a feșteli cuiva iacaua?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
