 | as |
|
| Desfăta [ des-fă-ta ] VEZI SINONIME PENTRU desfăta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desfata desfat în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desfata desfat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desfăta (forma la infinitiv) A desfăta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFĂTA: DESFĂTÁ, desfăt și desfătez, verb I. reflexiv A-și trece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încîntare, a simți o mare plăcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă?= CAMILAR, T. 104. În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. vezi 178. Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. • figurat Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ♦ tranzitiv A încînta, a fermeca, a delecta. Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. vezi 163. Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29. • absolut Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFĂTA: DESFĂTA verb 1. a (se) delecta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Moldova) a (se) teferici, (figurat) a (se) îndulci. (S-a desfata cu tot felul de bunătăți.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (învechit) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și se desfata.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a desfata.) 4. a bucura, a încînta, a mîngîia. (Peisajul îi desfata sufletul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfăta: desfătá [Atestat: PSALT. 62 / V: desfatafatá, (îvr) dezvădesfata, (reg) desfatafăidá / prezentul indicativ: desfắt și desfatatéz / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: (Înv) A extinde. 2 verb tranzitiv: (Înv) A înfrumuseța. 3 verb reflexiv: A se afla într-o stare de mare mulțumire, de încântare. 4 verb reflexiv: A simți o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 verb reflexiv: A se distra. 6 verb tranzitiv: A provoca o bucurie, o plăcere Si: a distra. 7 verb tranzitiv: (Pex) A fermeca. 8 verb reflexiv: (Înv; îe) A se desfata în sine A se complace. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFĂȚA: DESFĂȚÁ, desfăț, verb I. tranzitiv 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. • Expresia: A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. • Refl figurat Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Moldova, rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfăța: desfățá [Atestat: CADE / prezentul indicativ: desfắț / Etimologie: des- + (în)făța] 1 verb tranzitiv: A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 verb tranzitiv: (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 verb reflexiv: (Pan) A se da la o parte. 4 verb tranzitiv: (Reg) A expune (vederii). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFĂTA: DESFĂTÁ, desfắt, verb I. reflexiv A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranzitiv A încânta, a fermeca. [prezent industrie și: desfătez] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFĂTA: DESFĂTÁ, desfắt, verb I. reflexiv A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranzitiv A încânta, a fermeca. [prezent industrie și: desfătez] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFĂȚA: DESFĂȚÁ, desfắț, verb I. tranzitiv 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (regional) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – prefix des- + [în]făța. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFĂȚA: DESFĂȚÁ, desfắț, verb I. tranzitiv 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (regional) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfăta: desfătá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfăt/desfătéz, persoana a doua singular: tu desféți/desfătézi, persoana a treia singular: el / ea desfátă/desfăteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural desféte/desfătéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfăța: desfățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfăț, persoana a doua singular: tu desféți, persoana a treia singular: el / ea și plural desfáță; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural desféțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESFĂTA desfăt: A DESFĂTÁ desfăt tranzitiv A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a verb reflexiv:ăji; a fermeca. / Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfăța: desfățá (a desfata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfắț, persoana a doua singular: tu desféți, 3 desfáță; conjunctiv prezent 3 să desféțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfăta: !desfătá (a desfata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfắt, persoana a doua singular: tu desféți, 3 desfátă; conjunctiv prezent 3 să desféte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESFĂȚA desfăț: A DESFĂȚÁ desfăț tranzitiv (perne, plapume) A dezbrăca de fețe (murdare). /des- + a [în]făța Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfata: desfatá v vezi desfăta Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESFATA DESFAT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desfata Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfata dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a desfata cu tot felul de bunătăți. Beau și se desfata. Spectacolul l-a desfata. Peisajul îi desfata sufletul. 62 / V: desfatafatá, îvr dezvădesfata, reg desfatafăidá / prezentul indicativ: desfắt și desfatatéz / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: Înv A extinde. 8 verb reflexiv: Înv; îe A se desfata în sine A se complace. Desfățá a desfata verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfắț, persoana a doua singular: tu desféți, 3 desfáță; conjunctiv prezent 3 să desféțe. !desfătá a desfata verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfắt, persoana a doua singular: tu desféți, 3 desfátă; conjunctiv prezent 3 să desféte. |
GRAMATICA cuvântului desfata? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfata. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desfata poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfăta? Vezi cuvântul desfăta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfăta?[ des-fă-ta ] Se pare că cuvântul desfăta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL desfata Inţelegi mai uşor cuvântul desfata dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A desfăța patul sau așternutul = a scoate rufăria patului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desfata |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A semna în alb?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul desfăta se conjugă: ei ele desféte/desfătéze
