 | as |
|
| Desface [ des-fa-ce ] VEZI SINONIME PENTRU desface PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desface în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desface din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desface (forma la infinitiv) A desface conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFACE: DESFÁCE, desfác, verb III. 1. tranzitiv (Adesea în corelație cu a face) A descompune un întreg în părțile din care e alcătuit. Am desfăcut firul de lînă în două. • reflexiv De-atunci negura eternă se desface în fășii. EMINESCU, O. I 132. ♦ A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. Omul singur ceea ce-și face, niminea nu i-l poate desface. PANN, P. vezi III 120. • reflexiv Scîrba lui acuma că și-au pierdut odorul inimii sale!... Însă lucrul făcut nu s-au putut desface. SBIERA, P. 90. • absolut Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. CREANGĂ, P. 46. ♦ (Cu privire la învoieli scrise sau verbale) A anula, a strica. A desfăcut logodna. ▭ Văzîndu-și bordeiul schimbat într-o căsuță arătoasă, a desfăcut contractul de închiriere. REBREANU, I. 83. 2. tranzitiv A desprinde din locul unde este fixat sau din legătura cu care este prins, legat sau înnodat. Podarul desface lanțul, și peste cîteva clipe corabia începe să plutească. BOGZA, C. O. 290. • reflexiv Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. (figurat) Valea era cufundată în întuneric, numai fruntea pleșuvă a Ceahlăului, luminată, se desfăcea albă din umbra nopții. RUSSO, O. 115. 3. reflexiv (Despre oameni) A se despărți de cineva sau de ceva, a se lăsa de cineva sau de ceva. Se găsea tot așa de singur între străini, cum singur și orfan fusese în toată copilăria. Numai Triglea și baba lui avuseseră milă de el. Acum se desfăcuse și de ei. SADOVEANU, M. C. 54. Cînd ai plecat la Paris, te-ai desfăcut de toate. ALECSANDRI, T. 1722. Și de lume și de toate Împreună ne-am desface. ALEXANDRESCU, M. 55. • reflexiv reciproc. Să ne desfacem de fărtăție. SBIERA, P. 184. • tranzitiv Scobori, doamne, pe pămînt, De vezi lumea ce-a făcut: Desfăcut-a doi drăguți. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 176. 4. tranzitiv A deschide un obiect (dezlegîndu-l, tăindu-l, ridicînd capacul etc.). Cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3. De pe piept cămașa vesel ea-și desface. COȘBUC, P. I 250. • reflexiv Se desfac ușile. ISAC, O. 119. Să se desfacă săcriul. CREANGĂ, P. 323. ♦ A desfășura (deschizînd, răsfirînd, întinzînd), a despături. Întinse subt picioare un ziar și peste obraz desfăcu altul. C. PETRESCU, Î. II 199. Zi cu zi... [ziaristul] își desface foaia și-o aruncă vînturilor. ANGHEL, PR. 103. Mi-oi desface de-aur părul, Să-ți astup cu dînsul gura. EMINESCU, O. I 55. Lăpușneanul posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. • figurat Las inima comoara să-și desfacă. GOGA, C. P. 6. • reflexiv (Poetic) Valea Sălanelor se desface singură pe o lungime de cîțiva kilometri. SADOVEANU, vezi forme 107. • Expresia: (Regional) A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ figurat (Cu privire la idei, teorii, teze) A înfățișa, a prezenta, a expune. Înviorat, se ridică deodată în picioare gata să înceapă a-și desface teoriile lui favorite. BART, E. 179. 5. tranzitiv A vinde; a lichida prin vînzare. Curînd am închis casa de la Cișmeaua Roșie și m-am mutat în Mîntuleasa; cai, trăsuri, cîini de preț, am desfăcut tot. M. I. CARAGIALE, C. 92. Îi spuse toată istoria: cum a scăpătat Racliș, cum își desface ultima rămășiță din avere. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. Duce... nouă cai de ham. Cu patru dintr-înșii a plecat la Constantinopole. Acolea i-a desfăcut, i-a schimbat, a făcut ce a putut. I. IONESCU, despre 219. • figurat Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU, O. I 137. 6. intranzitiv (În superstiții; de obicei cu o determinare la dativ) A nimici verb reflexiv:aja sau farmecul care apasă asupra cuiva. Dacă e legat prin verb reflexiv:ăji, vom găsi o femeie bătrînă să-i desfacă. SADOVEANU, despre P. 30. Să cosesc pelin și iarbă, Să dau mîndrii să-mi desfacă. ȘEZ. VII 86. • (Uneori cu a doua determinare, introdusă prin prepoziție «de» și arătînd natura verb reflexiv:ăjii) Desfă (cutăruia) De orice rău. TEODORESCU, P. P. 365. • tranzitiv (Complementul indică verb reflexiv:aja sau farmecul) Na, cioară, un leu bătut, Să-mi desfaci ce mi-ai făcut. MARIAN, O. II 32. S-o găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia. ISPIRESCU, L. 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desface: desfáce [Atestat: CORESI, EV. 8 / V: (îvp) disdesface / prezentul indicativ: desfacefác / Etimologie: moștenit din latinescul disfacere] 1 verb tranzitiv: (C.i. acțiuni efectuate; adesea în legătură cu a face) A face să revină la starea anterioară. 2 verb tranzitiv: A deznoda o legătură, un nod, un lanț etc. 3 verb tranzitiv: (C.i. lanțuri, cheutori, închizători etc. sau, pex, obiecte de îmbrăcăminte prevăzute cu nasturi) A descheia. 4 verb tranzitiv: (Fam; c.i. părul împletit, aranjat) A lăsa în voie Si: a despleti. 5 verb tranzitiv: (C.i. obiecte împăturite, îndoite, strânse) A despături. 6 verb tranzitiv: (Reg; îe) A desface patul A pregăti patul pentru dormit. 7 verb tranzitiv: A descompune un întreg în părțile componente. 8 verb reflexiv: (Chm; înv) A se dizolva. 9 verb reflexiv: (Glg) A se așeza într-o anumită ordine. 10 verb tranzitiv: (C.i. un contract, o învoială, o căsătorie) A face să nu mai fie valabil Si: anula. 11 verb tranzitiv: (C. e. omul) A dezlega de un angajament, de o promisiune etc. 12 verb tranzitiv: (C.i. stâna) A face să înceteze activitatea proprietarilor de oi. 13 verb tranzitiv: (Pop; c.i. oile) A face să revină la proprietar după încetarea activității stânei. 14 vi (Îvp; în superstiții și practicile bisericești) A dezlega de verb reflexiv:ăji, farmece. 15 verb tranzitiv: A scoate pe cineva de sub efectul unui farmec, al unei verb reflexiv:ăji etc. Si: a dezlega. 16 verb tranzitiv: A deplasa dintr-un loc în altul. 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este fixat, prins. 19 verb tranzitiv: A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul. 20 verb tranzitiv: (C.i. părți ale corpului viețuitoarelor) A diseca. 21 verb tranzitiv: (Reg; îe) A i se desface capul cuiva A avea dureri mari de cap. 22 verb reflexiv: (Pop; despre țesături, blănuri) A se destrăma. 23-24 verb tranzitiv, reflexiv: (despre uși, ferestre) A (se) deschide (pentru a permite accesul). 25 verb tranzitiv: (Prc) A descuia un lacăt, o încuietoare etc. 26 verb tranzitiv: (Fam) A deschide o carte la o anumită pagină. 27 verb reflexiv: (despre flori) A se deschide. 28 verb reflexiv: (Pan; Mun; Olt; despre ființe) A se dezvolta. 29 verb tranzitiv: (Îvp; c.i. știuleții de porumb) A depănușa. 30 verb tranzitiv: (Pop; c.i. boabele de fasole) A dezghioca din păstaie. 31-32 verb tranzitiv: (Fam; c.i. anumite fructe) A descoji (și a împărți în felii). 33-34 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre învelișuri dure) A (se) sparge. 35 verb reflexiv: (Mtp; despre cer, pământ, apă) A se deschide. 36 verb reflexiv: (despre oameni) A se desprinde (dintr-o îmbrățișare, încleștare, luptă etc.). 37 verb reflexiv: (despre oameni) A ieși dintr-un grup, o mulțime Si: a îndepărta. 38 verb reflexiv: (despre oameni) A se înstrăina sufletește. 39 verb reflexiv: (despre oameni) A rupe legăturile cu cineva Si: a se despărți. 40 verb reflexiv: (Pex) A se debarasa de cineva. 41 verb tranzitiv: (Fig) A elibera. 42 verb tranzitiv: (C.i. un animal legat) A dezlega. 43 verb tranzitiv: (C.i. un animal înhămat) A deshăma. 44-45 verb tranzitiv, reflexiv: (Rar) A(-și) avea originea, obârșia. 46 verb reflexiv: (despre căi de acces) A-și avea originea, începutul. 47 verb reflexiv: (Pex) A porni dintr-un întreg în două sau mai multe direcții. 48-49 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) întinde pe toată lungimea sau suprafața Si: a (se) desfășura. 50 verb reflexiv: (despre priveliști, locuri din natură, ținuturi) A se înfățișa vederii Si: a se întinde. 51 verb reflexiv: (despre grupuri organizate) A se împrăștia luând direcții diferite Si: a se risipi. 52 verb reflexiv: (Pex) A se desființa. 53 verb reflexiv: (despre nori, negură) A se împrăștia. 54 verb reflexiv: (Fig) A ieși la iveală din întregul în care se află Si: a (se) contura, a (se) deosebi, a (se) desprinde. 55 verb reflexiv: (Olt; Mun; despre oameni) A se dezmetici. 56 verb reflexiv: (Îe) A se desface din somn A se trezi. 57 verb reflexiv: (Reg) A se descurca. 58 verb tranzitiv: (Înv; fșa) A lămuri. 59 verb tranzitiv: (Îvr) A dezvălui. 60 verb tranzitiv: (C.i. părți ale corpului) A face să nu mai fie împreunat, strâns. 61 verb tranzitiv: (Pex) A întinde depărtând unul de altul Si: a deschide. 62 verb reflexiv: (Fam; îe) A-și desface pieptul A se înfoia. 63 verb tranzitiv: (C. e. gura) A îndepărta buzele sau fălcile una de alta (pentru a vorbi, a râde, a mânca). 64 verb tranzitiv: (C.i. pleoapele) A se ridica descoperind ochiul. 65 verb tranzitiv: (C.i. bunuri materiale) A vinde. 66-67 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) debarasa de un bun material prin lichidare, concesionare etc. 68 verb tranzitiv: A expune spre vânzare Si: a etala. 69 verb tranzitiv: (Înv; c.i. o poliță, un cont) A lichida. 70 verb tranzitiv: (Îrg; c. e. omul) A dezlega de o datorie. 71-72 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) achita. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFACE: DESFACE verb 1. a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica. (A desface șervetul sau o foaie împăturită.) 2. a (se) desfășura, (popular) a (se) desfira, (regional) a (se) dezveli. (A desface un fir de pe scul.) 3. a deschide. (desface repede plicul și citește scrisoarea.) 4. a (se) dezlega. (A desface un pachet.) 5. a despleti. (Își desface cozile.) 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit și popular) a slobozi. (A desface pe cineva din strînsoare.) 7. a (se) desprinde. (Se prind de mîini si se desface.) 8. a (se) desprinde, a (se) dezlipi. (S-a desface din locul unde era lipit.) 9. a desprinde, a scoate. (A desface o scîndură de la gard.) 10. a (se) descompune, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se desface.) 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își desface aripile.) 12. a căsca, a deschide. (desface gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se desface mugurii, bobocii.) 14. a plasa, a vinde, (regional) a petrece, (învechit, în Transilvania) a cheltui. (A desface o marfă.) 15. a rupe, a strica. (A desface logodna.) 16. (juridic) a anula, a rezilia. (A desface un contract.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFACE: DESFÁCE, desfác, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) descompune în părțile componente. ♦ tranzitiv A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranzitiv A anula o învoială, un contract etc. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. tranzitiv A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. • Expresia: A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ reflexiv (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. tranzitiv A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. intranzitiv (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura verb reflexiv:aja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din latina dis-facere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFACE: DESFÁCE, desfác, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) descompune în părțile componente. ♦ tranzitiv A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranzitiv A anula o învoială, un contract etc. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. tranzitiv A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. • Expresia: A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ reflexiv (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. tranzitiv A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. intranzitiv (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura verb reflexiv:aja sau farmecul făcute asupra cuiva. – prefix des- + face. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru desface: desfáce (desfác, desfăcút), verb – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (reflexiv) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. latina dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu prefix des-; conform italiana disfare (calabrez disfaciri), prov. defar, limba franceza défaire, spaniolă deshacer, portugheză desfazer. – derivat desfăcut, substantiv neutru (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, substantiv feminin (verigă, farmec). Forme diferite ale cuvantului desface: desfác desfă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desface: desfáce (a desface) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfác, persoana întâi plural: noi desfácem, persoana a doua plural: voi desfáceți; imperativ persoana a doua singular: tu desfắ, negație nu desfáce; participiu desfăcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desface: desfáce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfác, persoana întâi plural: noi desfácem, persoana a doua plural: voi desfáceți; imperativ persoana a doua singular: tu desfă, negație nu desfáce; participiu desfăcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A desface: A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge Forme diferite ale cuvantului a desface: a desfacese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESFACE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A desface Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a desface dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 8 / V: îvp disa desface / prezentul indicativ: a desfacefác / Etimologie: moștenit din latinescul disfacere] 1 verb tranzitiv: C. 6 verb tranzitiv: Reg; îe A a desface patul A pregăti patul pentru dormit. 21 verb tranzitiv: Reg; îe A i se a desface capul cuiva A avea dureri mari de cap. 56 verb reflexiv: Îe A se a desface din somn A se trezi. 62 verb reflexiv: Fam; îe A-și a desface pieptul A se înfoia. A a desface șervetul sau o foaie împăturită. A a desface un fir de pe scul. A desface repede plicul și citește scrisoarea. A a desface un pachet. Își a desface cozile. A a desface pe cineva din strînsoare. Se prind de mîini si se a desface. S-a a desface din locul unde era lipit. A a desface o scîndură de la gard. Produsul dezintegrării se a desface. Pasărea își a desface aripile. A desface gura. Se a desface mugurii, bobocii. A a desface o marfă. A a desface logodna. A a desface un contract. A a desface șervetul sau o foaie împăturită. A a desface pe cineva din strânsoare. Pasărea își a desface aripile. A desface gura. Se a desface mugurii, bobocii. Desfáce a a desface verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele desfác, persoana întâi plural: noi desfácem, persoana a doua plural: voi desfáceți; imperativ persoana a doua singular: tu desfắ, negație nu desfáce; participiu desfăcút. |
GRAMATICA cuvântului A desface? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a desface. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A desface poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desface? Vezi cuvântul desface desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desface?[ des-fa-ce ] Se pare că cuvântul desface are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A desface Inţelegi mai uşor cuvântul a desface dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Regional A desface patul = a pregăti patul pentru dormit A desface patul = a pregăti patul pentru dormit A desface patul = a pregăti patul pentru dormit |