 | as |
|
| Desemna [ de-sem-na ] VEZI SINONIME PENTRU desemna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desemna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desemna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desemna (forma la infinitiv) A desemna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNA verb 1. a face, a numi, a pune, (învechit și popular) o orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (Îl desemna ministru al său.) 2. a alege, a învesti, a pune. (Poporul l-a desemna conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (învechit) a tocmi. (A desemna o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care desemna învingătorii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desemna: desemna2 verb tranzitiv: [Atestat: I. NEGRUZZI, IV 259 / prezentul indicativ: desemnanéz, (înv) desemn / Etimologie: de4 + semn după franceza désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ1, desemnez, verb I. tranzitiv A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din limba franceza désigner, latina designare (după semn). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ1, desemnez, verb I. tranzitiv A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din limba franceza désigner, latina designare (după semn). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ1, desemnez, verb I. tranzitiv A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESEMNA: A DESEMNÁ a desemnaéz tranzitiv 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, latina designare Forme diferite ale cuvantului a desemna: a desemnaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ verb I. trecut A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, conform limba franceza désigner, latina designare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ verb trecut a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după limba franceza désigner, latina designare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru desemna: desemná (-néz, -át), verb – A indica, a semnala. în franceză désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn. Forme diferite ale cuvantului desemna: -néz desemna-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desemna: desemná (a indica, a numi o persoană) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desemnéz, persoana a treia singular: el / ea și plural desemneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desemna: desemná (a desemna) (a indica) verb, indicativ prezent 3 desemneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A desemna: A desemna ≠ a destitui, a revoca Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ2 verb I vezi desena. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ2 verb I vezi desena. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESEMNA: DESEMNÁ2 verb I vezi desena. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desemna: desemna1 verb tranzitiv: vezi desena Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESEMNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desemna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desemna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îl desemna ministru al său. Poporul l-a desemna conducător. A desemna o comisie. Tabel care desemna învingătorii. NEGRUZZI, IV 259 / prezentul indicativ: desemnanéz, înv desemn / Etimologie: de4 + semn după franceza désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. A DESEMNÁ desemnaéz tranzitiv 1 persoane A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. Îl desemna ministru al său. Desemná a desemna a indica verb, indicativ prezent 3 desemneáză. |
GRAMATICA cuvântului desemna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desemna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desemna poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desemna? Vezi cuvântul desemna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desemna?[ de-sem-na ] Se pare că cuvântul desemna are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desemna |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adverbial a-i veni sau a-i fi neted?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul desemna se conjugă: ei ele desemneáză
