 | as |
|
| Descurca [ des-cur-ca ] VEZI SINONIME PENTRU descurca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descurca descurc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descurca descurc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descurca (forma la infinitiv) A descurca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCURCA: DESCURCÁ, descúrc, verb I. 1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat, a descîlci, a desprinde, a alege, a desface dintr-o încurcătură. Un mistreț cît toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tînăr la față și se silea a-și descurca colții din arcul flăcăului. ISPIRESCU, L. 371. Cînd aș fi, o Magdalină! Mielul a căruia lînă O descurcă mîna ta! NEGRUZZI, S. II 90. • figurat Se întunecase și nu mai putură să descurce drumul. GALACTION, O. I 285. • reflexiv Numai eu știam să... arunc [ciulini] în părul fetelor, ca să nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 14. 2. reflexiv figurat A ieși dintr-o situație dificilă, nouă, neobișnuită, încurcată. Tăun descurce-se cum știe, treaba lui! numai arătura să fie gata la verb reflexiv:eme. CAMILAR, TEM. 97. Nu se interesa de felul cum izbutește femeia, cu mijloace puține, să se descurce. PAS, Z. I 95. Iți mulțumesc pentru toate... Fără dumneata, greu mă descurcam eu aici. C. PETRESCU, A. 327. • tranzitiv Lasă, mă Mitreo, o să văz eu și o să te descurc. SADOVEANU, M. C. 61. 3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a pune la punct (o problemă, o situație confuză, încurcată). Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Mi se pare mie că pricina încă n-am descurcat-o. id. despre P. 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descurca: descurcá [Atestat: CORESI, EV. 212/34 / V: (reg) disdescurca / prezentul indicativ: descurcaúrc / Etimologie: des- + (în)curca] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre păr, lână) A (se) descâlci. 3 verb tranzitiv: (Îe) Cine a încurcat pânza, trebuie să o descurcarce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă. 4 verb tranzitiv: A găsi drumul. 5 verb tranzitiv: (Îe) A descurca urma A căuta urmele unui animal. 6-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lămuri (o situație sau) un text confuz. 10 verb tranzitiv: (Îe) descurcacă-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 verb tranzitiv: (Îe) descurcacă-mi lumina! Du-te din lumină! 12 verb reflexiv: (despre persoane) A ieși dintr-o situație încurcată. 13 verb tranzitiv: A soluționa o problemă complicată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCURCA: DESCURCÁ, descúrc, verb I. 1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – prefix des- + [în]curca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCURCA: DESCURCÁ, descúrc, verb I. 1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Des1- + [în]curca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCURCA: DESCURCA verb 1. a descîlci. (A descurca firele încurcate.) 2. a (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (figurat) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost descurca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCURCA descurc: A DESCURCÁ descúrc tranzitiv (fire de ață, de păr etc. încurcate) A desface separând unul de altul; a descâlci. /des- + a [în]curca Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descurca: descurcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descúrc, persoana a treia singular: el / ea și plural descúrcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descúrce; gerunziu descurcând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descurca: descurcá (a descurca) verb, indicativ prezent 3 descúrcă; conjunctiv prezent 3 să descúrce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCURCA DESCURC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCURCA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descurca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 212/34 / V: reg disdescurca / prezentul indicativ: descurcaúrc / Etimologie: des- + încurca] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre păr, lână A se descâlci. 3 verb tranzitiv: Îe Cine a încurcat pânza, trebuie să o descurcarce Cine a făcut rău trebuie să o dreagă. 5 verb tranzitiv: Îe A descurca urma A căuta urmele unui animal. 10 verb tranzitiv: Îe descurcacă-mi drumul! Du-te din drumul meu! 11 verb tranzitiv: Îe descurcacă-mi lumina! Du-te din lumină! 12 verb reflexiv: despre persoane A ieși dintr-o situație încurcată. A descurca firele încurcate. Problema a fost descurca. Descurcá a descurca verb, indicativ prezent 3 descúrcă; conjunctiv prezent 3 să descúrce. |
GRAMATICA cuvântului DESCURCA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descurca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCURCA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descurca? Vezi cuvântul descurca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descurca?[ des-cur-ca ] Se pare că cuvântul descurca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCURCA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a nu-i păsa nici de vodă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul descurca se conjugă: ei ele descúrcă
