 | as |
|
| Descumpăni [ des-cum-pă-ni ] VEZI SINONIME PENTRU descumpăni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descumpani în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descumpani din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descumpăni (forma la infinitiv) A descumpăni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNI: DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, verb IV. tranzitiv A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descumpăni: descumpăní verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: SADOVEANU, P. M. 192 / prezentul indicativ: descumpaninésc / Etimologie: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNI: DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, verb IV. tranzitiv A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – prefix des- + cumpăni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNI: DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, verb IV. tranzitiv A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descumpăni: descumpăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descumpăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descumpăneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descumpăni: descumpăní (a descumpani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descumpăneá; conjunctiv prezent 3 să descumpăneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNI: DESCUMPĂNI verb a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livresc) a deconcerta. (Vestea aflată l-a descumpani.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCUMPĂNI: A DESCUMPĂNÍ a descumpaniésc tranzitiv A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni Forme diferite ale cuvantului a descumpani: a descumpaniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCUMPANI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCUMPĂNI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descumpăni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 192 / prezentul indicativ: descumpĂninésc / Etimologie: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci. Descumpăní a descumpĂni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descumpăneá; conjunctiv prezent 3 să descumpăneáscă. Vestea aflată l-a descumpĂni. A DESCUMPĂNÍ descumpĂniésc tranzitiv A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. |
GRAMATICA cuvântului DESCUMPĂNI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descumpăni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCUMPĂNI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descumpăni? Vezi cuvântul descumpăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descumpăni?[ des-cum-pă-ni ] Se pare că cuvântul descumpăni are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCUMPĂNI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma epoca de piatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
