 | as |
|
| Descreţi [ des-cre-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU descreţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descreti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descreti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descreți (forma la infinitiv) A descreți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCREȚI: DESCREȚÍ, descrețesc, verb IV. tranzitiv A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ A destinde, a face să nu mai fie încruntat; figurat (împreună cu complementul: «fața»,«sprînceana», «fruntea» etc.) a se însenina, a-și recăpăta voioșia, buna dispoziție. Duca tăcu, fără să-și descrețească sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 101. Să lăsăm însă pe Zamfirescu să continuie și să-i descrețim puțin fruntea. MACEDONSKI, O. IV 53. • reflexiv Fețele oamenilor se vor descreți. CAMILAR, N. I 416. Ruset se descreți, vesel. SADOVEANU, Z. C. 123. Eu cred că poporul are nevoie și de petreceri, ca să i se descrețească fruntea. CAMIL PETRESCU, T. II 522. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu un șnur. Punga ș-o descrețește. PANN, P. vezi I 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descreți: descrețí [Atestat: LB / prezentul indicativ: descretițésc / Etimologie: des- + (în)creți] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre un lucru creț, încrețit sau zbârcit; spc despre o țesătură, o haină sau despre piele) A (se) netezi. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Îe) A (i se) descreti fruntea (mai rar) fața (cuiva) A nu mai fi încruntat. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; îae) A (se) destinde. 7 verb tranzitiv: (Fig; îe) A descreti sprâncenele A lua un aer vesel. 8 verb tranzitiv: A descoase un obiect încrețit. 9 verb tranzitiv: (Rar) A desface un obiect legat cu șnur. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCREȚI: DESCREȚÍ, descrețesc, verb IV. tranzitiv A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ tranzitiv și reflexiv A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; figurat a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – prefix des- + [în]creți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCREȚI: DESCREȚÍ, descrețesc, verb IV. tranzitiv A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ tranzitiv și reflexiv A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; figurat a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des1-+ [în]creți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descreți: descrețí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descrețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descrețeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descrețeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descreți: descrețí (a descreti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descrețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descrețeá; conjunctiv prezent 3 să descrețeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCREȚI: A DESCREȚÍ a descretiésc tranzitiv A face să se descrețească. /des- + a [în]creți Forme diferite ale cuvantului a descreti: a descretiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCREȚI: DESCREȚI verb (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai descreti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descreți: A (se) descreți ≠ a (se) încreți Forme diferite ale cuvantului a descreti: a descretise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descreți: A descreți ≠ a cuta, a încreți Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCRETI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descreți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descreți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descrețí [Atestat: LB / prezentul indicativ: a descrețițésc / Etimologie: des- + încreți] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre un lucru creț, încrețit sau zbârcit; spc despre o țesătură, o haină sau despre piele A se netezi. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: Îe A i se a descreți fruntea mai rar fața cuiva A nu mai fi încruntat. 7 verb tranzitiv: Fig; îe A a descreți sprâncenele A lua un aer vesel. Descrețí a a descreți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descrețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea descrețeá; conjunctiv prezent 3 să descrețeáscă. A DESCREȚÍ a descrețiésc tranzitiv A face să se descrețească. Fruntea i s-a mai a descreți. Fruntea i s-a mai a descreți. |
GRAMATICA cuvântului A descreți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descreți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descreți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descreţi? Vezi cuvântul descreţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descreţi?[ des-cre-ţi ] Se pare că cuvântul descreţi are trei silabe |