 | as |
|
| Descompune [ des-com-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU descompune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descompune în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descompune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descompune (forma la infinitiv) A descompune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. istorie R.P.R. 68. 2. reflexiv (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152. – Forme gramaticale: perfectul simplu descompusei, participiu descompus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPUNE verb 1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se descompune în particule.) 2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. 3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a descompune.) 4. a se altera, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a descompune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. 2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral; (despre față, trăsături etc.) a se crispa. 4. tranzitiv (matematică) A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus] – prefix des- + compune (după limba franceza décomposer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. 2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus] – Des1- + compus (după limba franceza décomposer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne [Atestat: DEX / prezentul indicativ: descompún / Etimologie: des- + compune cdp franceza décomposer] 1 verb tranzitiv: A desface în părțile componente. 2 verb reflexiv: (Fig) A se destrăma. 3 verb reflexiv: (despre materii și corpuri organice) A se altera. 4 verb reflexiv: (Fig; despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 verb reflexiv: (Fig; despre față, trăsături etc.) A se crispa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb III. 1. trecut A desface în elementele componente. 2. reflexiv A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (figurat) A se destrăma. 3. reflexiv (figurat) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perfect simplu -puséi, participiu -pus. / < des- + compune, conform limba franceza décomposer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb I. trecut a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. reflexiv 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. • (figurat) a se destrăma. 2. (figurat) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după limba franceza décomposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; perfectul simplu persoana întâi singular: eu descompuséi, persoana întâi plural: noi descompúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descompúnă; gerunziu descompunând; participiu descompús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descompune: descompune vezi 1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa; 2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne (a descompune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb vezi dezmembra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune: descompune verb vezi DEZMEMBRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descompune: A descompune ≠ a compune Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCOMPUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descompune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descompune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Produsul dezintegrării se a descompune în particule. Laptele s-a a descompune. Untura s-a a descompune. Produsul dezintegrării se a descompune în particule. Descompúne a a descompune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús. |
GRAMATICA cuvântului A descompune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descompune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descompune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descompune? Vezi cuvântul descompune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descompune?[ des-com-pu-ne ] Se pare că cuvântul descompune are patru silabe |