 | as |
|
| Descoase [ des-coa-se ] VEZI SINONIME PENTRU descoase PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descoase în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descoase din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descoase (forma la infinitiv) A descoase conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. • absolut Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. figurat A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. spaniolă POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă! SLAVICI, O. I 340. • (Cu privire la persoane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. figurat A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... verb reflexiv:ei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusururile. BASSARABESCU, vezi 18. – Forme gramaticale: perfectul simplu descusui, participiu descusut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) desface cusăturile. 2. tranzitiv figurat A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [perfectul simplu descusui, participiu descusut] – prefix des- + coase. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din cusături. 2. tranzitiv figurat A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [perfectul simplu descusúi, participiu descusút] – Des1- + coase. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descoase: descoase [Atestat: DEX / prezentul indicativ:[1] descoasedescos / Etimologie: des- + coase] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desface din cusături. 3 verb tranzitiv: (Fig) A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 verb tranzitiv: (Fig) A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descoase: descoáse (a descoase) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descusúi, persoana întâi plural: noi descusúrăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu să descós, 3 să descoásă; gerunziu descosấnd; participiu descusút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descoase: descoáse verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descoásă; gerunziu descosând; participiu descusút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descoase: descoase vezi 1. a desface cusătura; 2. figurat a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descoase: descoase verb vezi CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. ÎNTREBA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE verb (regional) a strica. (A descoase o haină.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOASE verb (regional) a strica. (A descoase o haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descoase: A descoase ≠ a coase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCOASE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descoase Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descoase dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descoase [Atestat: DEX / prezentul indicativ:[1] a descoasedescos / Etimologie: des- + coase] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se desface din cusături. Descoáse a a descoase verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descusúi, persoana întâi plural: noi descusúrăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu să descós, 3 să descoásă; gerunziu descosấnd; participiu descusút. A a descoase o haină. A a descoase o haină. |
GRAMATICA cuvântului A descoase? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descoase. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descoase poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descoase? Vezi cuvântul descoase desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descoase?[ des-coa-se ] Se pare că cuvântul descoase are trei silabe |