 | as |
|
| Descleşta [ des-cleş-ta ] VEZI SINONIME PENTRU descleşta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a desclesta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a desclesta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descleșta (forma la infinitiv) A descleșta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCLEȘTA: DESCLEȘTÁ, descleștez, verb I. tranzitiv 1. A desprinde dintr-o strînsoare (asemănătoare cu a unui clește). (figurat) În fața palatului, puhoiul compact își descleștă strînsoarea. C. PETRESCU, C. vezi 58. ♦ (Cu privire la fălci sau dinți, prin extensie la gură) A desface dintr-o încleștare. Își descleștă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbîrcite. DUMITRIU, N. 240. Danton... descleștează dinții. CAMIL PETRESCU, T. II 501. (reflexiv) Gura, amară, se descleștase. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 289. • Expresia: A-i descleșta cuiva fălcile = a constrînge pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe în sfîrșit (sau cu mare greutate) să vorbească. Tată-său stărui de el pînă i se descleștară fălcile. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300. 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A smulge, a desprinde cu greu ceva din locul unde se află fixat sau înțepenit. De-abia își putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227. • reflexiv Nu putea să se descleșteze bietul Robinson din brațele căpitanului, bucurîndu-se împreună cu dînsul pentru dezrobirea corăbiei. DRĂGHICI, R. 300. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCLEȘTA: DESCLEȘTÁ, descleștez, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. • Expresia: (tranzitiv) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – prefix des- + [în]cleșta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCLEȘTA: DESCLEȘTÁ, descleștez, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. • Expresia: (tranzitiv) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des1- + [în]cleșta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descleșta: descleștá [Atestat: DEX / prezentul indicativ: desclestatéz / Etimologie: des- + (în)cleșta] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desface dintr-o strânsoare. 3 verb tranzitiv: (Îe) A-i desclesta (cuiva) fălcile A face pe cineva să vorbească. 4 verb reflexiv: (Îae) A începe, în sfârșit, să vorbească. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desprinde cu greu din locul unde se afla fixat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descleșta: descleștá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descleștéz, persoana a treia singular: el / ea și plural descleșteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCLEȘTA: A DESCLEȘTÁ a desclestaéz tranzitiv A face să se descleșteze. /des- + a [în]cleșta Forme diferite ale cuvantului a desclesta: a desclestaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descleșta: descleștá (a desclesta) verb, indicativ prezent 3 descleșteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A descleșta: A descleșta ≠ a încleșta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCLESTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A descleșta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a descleșta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descleștá [Atestat: DEX / prezentul indicativ: a descleștatéz / Etimologie: des- + încleșta] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se desface dintr-o strânsoare. 3 verb tranzitiv: Îe A-i a descleșta cuiva fălcile A face pe cineva să vorbească. A DESCLEȘTÁ a descleștaéz tranzitiv A face să se descleșteze. Descleștá a a descleșta verb, indicativ prezent 3 descleșteáză. |
GRAMATICA cuvântului A descleșta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a descleșta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A descleșta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descleşta? Vezi cuvântul descleşta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descleşta?[ des-cleş-ta ] Se pare că cuvântul descleşta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A descleșta Inţelegi mai uşor cuvântul a descleșta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i descleșta cuiva fălcile = a constrînge pe cineva să vorbească Reflexiv A i se descleșta cuiva fălcile = a începe în sfîrșit sau cu mare greutate să vorbească tranzitiv A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească Reflexiv A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească tranzitiv A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească Reflexiv A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească |
La plural verbul descleșta se conjugă: ei ele descleșteáză