 | as |
|
| Descheia [ des-che-ia ] VEZI SINONIME PENTRU descheia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descheia deschei în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descheia deschei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descheia (forma la infinitiv) A descheia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCHEIA: DESCHEIÁ, deschéi, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. reflexiv (Despre obiecte compuse din bucăți, prin extensie despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. • figurat Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschiá (DELAVRANCEA, S. 145) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descheia: descheiá [Atestat: PSALT. HUR., 107v/23 / V: descheiaschiá, (reg) dăsdescheia, desteiá, deșteiá / P: descheiache-ia / prezentul indicativ: descheiaéi / Etimologie: moștenit din latinescul disclavare] 1 verb tranzitiv: (Înv) A deschide gura. 2 verb tranzitiv: (Reg) A deschide un obiect. 3 verb tranzitiv: (Îvr) A descuia. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desface. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A (se) dezmembra. 8 verb reflexiv: (Îvp) A se dezmorți. 9 verb tranzitiv: (C.i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 verb tranzitiv: (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 verb reflexiv: (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 verb reflexiv: (Reg; despre găini; pex despre orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCHEIA: DESCHEIÁ, deschéi, verb I. 1. tranzitiv A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. reflexiv (Despre obiecte compuse din bucăți; prin extensie despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [ pronunție: -che-ia. – Variante: deschiá verb I] – latina disclavare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCHEIA: DESCHEIÁ, deschéi, verb I. 1. tranzitiv A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. reflexiv (Despre obiecte compuse din bucăți; prin extensie despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [ pronunție: -che-ia. – Variante: deschiá verb I] – latina disclavare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCHEIA deschei: A DESCHEIÁ deschéi tranzitiv 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăți) A face să se descheie. [silabe des-cheia] /<lat. disclavare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descheia: descheiá (a descheia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu deschéi, 3 deschéie, persoana întâi plural: noi descheiém; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să deschéi, 3 să deschéie; gerunziu descheínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descheia: descheiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu deschéi, persoana a treia singular: el / ea și plural deschéie, persoana întâi plural: noi descheiém; gerunziu descheínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCHEIA: DESCHEIA verb (Banat și Transilvania) a (se) deschiotora, (Moldova) a (se) dezbumba. (A-și descheia nasturii; a se descheia la haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșcheia: deșcheiá v vezi descheia Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCHEIA DESCHEI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșcheia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșcheia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii , 107v/23 / V: deșcheiaschiá, reg dăsdeșcheia, desteiá, deșteiá / P: deșcheiache-ia / prezentul indicativ: deșcheiaéi / Etimologie: moștenit din latinescul disclavare] 1 verb tranzitiv: Înv A deschide gura. Descheiá a deșcheia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu deschéi, 3 deschéie, persoana întâi plural: noi descheiém; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să deschéi, 3 să deschéie; gerunziu descheínd. A-și deșcheia nasturii; a se deșcheia la haină. A-și deșcheia nasturii; a se deșcheia la haină. |
GRAMATICA cuvântului deșcheia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșcheia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșcheia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descheia? Vezi cuvântul descheia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descheia?[ des-che-ia ] Se pare că cuvântul descheia are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșcheia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: întâietate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul descheia se conjugă: ei ele deschéie
