 | as |
|
| Descărca [ des-căr-ca ] VEZI SINONIME PENTRU descărca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a descarca descarc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a descarca descarc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descărca (forma la infinitiv) A descărca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCĂRCA: DESCĂRCÁ, descárc, verb I. tranzitiv (În opoziție cu încărca) 1. (Cu privire la un vehicul de transport) A goli (de conținut). Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, despre P. 93. • Expresia: (Eliptic) Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. ♦ (Cu privire la conținutul vehiculului) A da jos din vehicul. Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. spaniolă POPESCU, M. G. 79. Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. (Cu privire la o armă de foc) A scoate încărcătura. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «în» sau «asupra») A face să ia foc, a declanșa. Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. • reflexiv pasiv Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. ♦ (Cu privire la gloanțe sau la focuri de armă) A trage, a slobozi. Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.4. (Cu privire la un corp încărcat cu electricitate) A face să-și piardă sarcina electrică. Descarcă acumulatorul. ♦ reflexiv (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. 5. figurat A da curs liber, a revărsa. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. vezi 116. • reflexiv Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. ♦ reflexiv figurat A se ușura (de o vină, de păcate etc.). Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, vezi L. 131. Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. • Expresia: A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva. Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 176. Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. 6. figurat A recunoaște în mod oficial că o gestiune a fost corectă; a declara că nu se impută nimic gestionarului. Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descărca: descărcá [Atestat: (a. 1645) HERODOT, 3 / prezentul indicativ: descarcacárc și (reg) descarcacắrc / Etimologie: moștenit din latinescul discarricare] 1 verb tranzitiv: (C.i. încărcătura) A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport. 2 verb tranzitiv: (despre corăbii, nave, vase) A lăsa la mal Si: a debarca. 3 verb reflexiv: (Îvr) A naviga. 4 verb tranzitiv: (Îvr) A trece ceva în contul altuia. 5 verb tranzitiv: A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. 6 verb tranzitiv: A declanșa o armă de foc. 7 verb tranzitiv: A trage un foc de armă. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) despovăra. 10 verb tranzitiv: A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. 11 verb tranzitiv: A suprima sau micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: (A face să-și piardă sau) a-și pierde încărcătura electrică. 14 verb reflexiv: A se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). 15 verb reflexiv: (Îe) A-și descarca inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima (sufletul, conștiința) prin confesare. 16 verb tranzitiv: (C.i. sentimente sau stări sufletești apăsătoare) A da la iveală printr-o comportare violentă, nestăpânită (care se răsfrânge asupra unei ființe sau asupra unui obiect). 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) repercuta. 19 verb reflexiv: A-și explica, a-și motiva o acțiune, o atitudine Si: a se justifica. 20 verb tranzitiv: A scuti de pedeapsă. 21 verb tranzitiv: A trece în creditul contului. 22 verb reflexiv: A se ușura de o vină, de un păcat etc. 23 A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCĂRCA: DESCĂRCÁ, descárc, verb I. tranzitiv 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ reflexiv (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. figurat A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ reflexiv A se ușura de o vină, de un păcat etc. • Expresia: (tranzitiv) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – latina discarricare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCĂRCA: DESCĂRCÁ, descárc, verb I. tranzitiv 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ reflexiv (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. figurat A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ reflexiv A se ușura de o vină, de un păcat etc. • Expresia: (tranzitiv) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – latina discarricare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru descărca: descărcá (descárc, descărcát), verb – 1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. latina dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); conform albaneză skarkoń, italiana discar(i)care, prov., spaniolă descargar, portugheză descarregar. – derivat descărcat, substantiv neutru (descărcare); descărcător, substantiv neutru (dispozitiv de descărcare); descărcătură, substantiv feminin (descărcare). Forme diferite ale cuvantului descarca: descárc desc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESCĂRCA descarc: A DESCĂRCÁ descárc tranzitiv 1) (mijloace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) figurat (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /<lat. discarricare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCĂRCA: DESCĂRCA verb 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvînta, (învechit și regional) a scurge, (prin vestul Muntenia) a sicni. (descarca roaba.) 2. a trage, (învechit și popular) a slobozi. (A descarca pistolul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descărca: descărcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descárc, persoana a treia singular: el / ea și plural descárcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descărca: descărcá (a descarca) verb, indicativ prezent 3 descárcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESCARCA DESCARC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descărca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descărca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1645 HERODOT, 3 / prezentul indicativ: descărcacárc și reg descărcacắrc / Etimologie: moștenit din latinescul discarricare] 1 verb tranzitiv: C. 15 verb reflexiv: Îe A-și descărca inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima sufletul, conștiința prin confesare. Descărca roaba. A descărca pistolul. Descărca roaba. A descărca pistolul. Descărcá a descărca verb, indicativ prezent 3 descárcă. |
GRAMATICA cuvântului descărca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descărca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descărca poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descărca? Vezi cuvântul descărca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descărca?[ des-căr-ca ] Se pare că cuvântul descărca are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL descărca Inţelegi mai uşor cuvântul descărca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Eliptic Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură A-și descărca conștiința sau inima = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva tranzitiv A-și descărca conștiința sau inima = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva tranzitiv A-și descărca conștiința sau inima = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL descărca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune sau a atârna cuiva belciugul în nas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul descărca se conjugă: ei ele descárcă
