 | as |
|
| Deprinde [ de-prin-de ] VEZI SINONIME PENTRU deprinde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a deprinde deprind în mai multe dicționareDefinițiile pentru a deprinde deprind din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deprinde (forma la infinitiv) A deprinde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPRINDE: DEPRÍNDE, deprínd, verb III. 1. reflexiv A se obișnui, a se deda, a se învăța. La început se pare greu, dar te vei deprinde. NEGRUZZI, S. I 9. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Într-atît mă deprinsesem cu el că, o zi de se întîmpla să nu-l văd, îi simțeam lipsa. M. I. CARAGIALE, C. 35. Ion a fost doar militar, trăiește de atîta verb reflexiv:eme în București, i s-a deprins urechea cu... saluturile sergenților și ale caporalilor din armată. spaniolă POPESCU, M. G. 50. S-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun. VLAHUȚĂ, O. A. 96. (reflexiv reciproc) Încet, încet, se deprinseră unii cu alții. ISPIRESCU, L. 8. • (Determinarea este o completivă cu verbul la conjunctiv) Duduca Florica se deprinsese să audă asemenea vorbe, așa că nu l-a băgat în seamă. GALAN, Z. R. 87. Am căutat să-mi întocmesc o viață cinstită, să mă deprind din nou să lucrez. ANGHEL-IOSIF, C. L. 85. Din copilărie, cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sînt cuprins. ALECSANDRI, O. 78. • (Cu un complement indirect) De atîția ani de zile s-a deprins a cunoaște vaporul, după catarte și coș. DUNĂREANU, CH. 105. Socoți d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate de casă, unde m-am deprins a veni de douăzeci ș-atîți de ani. ALECSANDRI, T. I 359. • (Rar, eliptic) Fata moșneagului se deprinsese așa de harnică, cît totdeauna gătea toate lucrurile. SBIERA, P. 212. • tranzitiv Îl deprinsese ca să n-o întrebe niciodată unde se duce și de unde vine. BART, E. 53. Tu cu școala ta l-ai deprins cu nărav. CREANGĂ, A. 13. Dan... zice maiestos:... Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie! La trai fără mustrare și fără prihănie. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. tranzitiv (Complementul indică lucrul învățat) A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu, prin învățătură sau practică organizată, sistematică. Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului. DEȘLIU, G. 53. Coconul împărătesc... deprinsese de la oștenii curții călăria și armele. SADOVEANU, despre P. 15. Deprinsese curînd mecanismul serviciului și era un bun funcționar. GALACTION, O. I 617. El deprindea într-o zi ce alții nu deprindea într-un an de zile. SBIERA, P. 248. • figurat Slove din carte n-am învățat a ceti, dar sufletul oamenilor l-am deprins. SADOVEANU, Z. C. 224. • (Complementul indică persoana pe care cineva o instruiește) Ne-ai deprins o țîră cu cartea. CAMILAR, N. II 381. ♦ A dresa. Strămoșii noștri aveau obicei de a îmblînzi șoimii și a-i deprinde la vînat. ALECSANDRI, P. P. 60. – Forme gramaticale: perfectul simplu deprinsei, participiu deprins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPRINDE: DEPRINDE verb 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (regional) a (se) hîrsi. (S-a deprinde în noul mediu.) 2. a dresa. (A deprinde un animal, la circ.) 3. a-și însuși, a învăța, a prinde. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată deprinde.) 4. a se împăca, a se obișnui. (Nu mă pot deprinde cu gîndul că...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deprinde: deprínde (deprínd, depríns), verb – A deprinde, a familiariza, a obișnui. latina dĕprĕhĕndĕre (Pușcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); conform vezi spaniolă (gal.) deprender și, cu alt sufix, italiana apprendere, limba franceza apprendre. – derivat deprindere, substantiv feminin (uzanță, obicei; practică); nedeprins, adjectiv (puțin familiarizat). Forme diferite ale cuvantului deprinde: deprínd depr Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deprinde: deprínde [Atestat: PSALT. 226/25 / V: (reg) dăpdeprinde, dipdeprinde / prezentul indicativ: deprindeínd, (înv) deprindeínz / Etimologie: lat depre(he)ndere] 1 verb tranzitiv: A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) obișnui. 4 verb reflexiv: A se familiariza cu cineva. 5 verb tranzitiv: (Înv) A instrui (pe cineva). 6 verb tranzitiv: A dresa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPRINDE: DEPRÍNDE, deprínd, verb III. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ reflexiv A se familiariza cu cineva. 2. tranzitiv A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [perfectul simplu deprinsei, participiu deprins] – latina depre(he)ndere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPRINDE: DEPRÍNDE, deprínd, verb III. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) obișnui, a (se) învăța. ♦ reflexiv A se familiariza cu cineva. 2. tranzitiv A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [perfectul simplu deprinsei, participiu deprins] – latina depre(he)ndere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deprinde: deprínde (a deprinde) (de-prin-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele deprínd, persoana întâi plural: noi depríndem, persoana a doua plural: voi depríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu deprinséi, persoana întâi plural: noi deprínserăm; conjunctiv prezent 3 să depríndă; imperativ persoana a doua singular: tu deprínde; gerunziu deprinzấnd; participiu depríns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEPRINDE deprind: A DEPRÍNDE deprínd tranzitiv 1) A face să se deprindă. 2) (activități, procese etc.) A însuși treptat. /<lat. depre[he]ndere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deprinde: deprínde verb (silabe -prin-) → prinde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEPRINDE DEPRIND' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deprinde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deprinde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a deprinde în noul mediu. A deprinde un animal, la circ. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată deprinde. Nu mă pot deprinde cu gîndul că. 226/25 / V: reg dăpdeprinde, dipdeprinde / prezentul indicativ: deprindeínd, înv deprindeínz / Etimologie: lat deprehendere] 1 verb tranzitiv: A-și însuși cunoștințe temeinice într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică. Deprínde a deprinde de-prin- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele deprínd, persoana întâi plural: noi depríndem, persoana a doua plural: voi depríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu deprinséi, persoana întâi plural: noi deprínserăm; conjunctiv prezent 3 să depríndă; imperativ persoana a doua singular: tu deprínde; gerunziu deprinzấnd; participiu depríns. Nu mă pot deprinde cu gândul că. |
GRAMATICA cuvântului deprinde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deprinde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deprinde poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deprinde? Vezi cuvântul deprinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deprinde?[ de-prin-de ] Se pare că cuvântul deprinde are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deprinde |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face tot ce-i stă în putință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
