 | as |
|
| Depeşă [ de-pe-şă ] VEZI SINONIME PENTRU depeşă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a depesa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a depesa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a depeșa (forma la infinitiv) A depeșa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ, depeșe, substantiv feminin (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, vezi telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică l o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depeșă: depéșă substantiv feminin [Atestat: AR (1829) 251/26 / Plural: depesașe / Etimologie: franceza dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ, depeșe, substantiv feminin (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din limba franceza dépêche. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru depeșă: *depéșă forme, plural ĭ (în franceză dépêche, despre dépêcher, a depeșa, de unde și italiana dispaccio și spaniolă despacho). Telegramă, informațiune urgentă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depeșa: depeșá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu depeșéz, persoana a treia singular: el / ea și plural depeșeáză, persoana întâi plural: noi depeșăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural depeșéze; gerunziu depeșând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru depeșă: depéșă (-șe), substantiv feminin – Înștiințare, comunicare. în franceză dépêche. – derivat depeșa, verb (a comunica, a înștiința), din limba franceza dépêcher. Forme diferite ale cuvantului depesa: depesa-șe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ, depeșe, substantiv feminin (învechit) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din limba franceza dépêche. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPEȘA: DEPEȘÁ, depeșez, verb I. tranzitiv (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din verb reflexiv:eme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depeșa: depeșá (a depesa) (învechit) verb, indicativ prezent 3 depeșeáză, persoana întâi plural: noi depeșắm; conjunctiv prezent 3 să depeșéze; gerunziu depeșấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depeșa: depeșa verb tranzitiv: [Atestat: GHICA, C. E. I, 42 / prezentul indicativ: depesașéz / Etimologie: franceza dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEPESA: A DEPESÁ a depesaéz tranzitiv livresc (cadavre) A ciopârți pentru a împiedica identificarea. /<fr. dépecer Forme diferite ale cuvantului a depesa: a depesaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPEȘA: DEPEȘÁ, depeșez, verb I. tranzitiv (învechit) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din limba franceza dépêcher. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPEȘA: DEPEȘÁ, depeșez, verb I. tranzitiv (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din limba franceza dépêcher. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPEȘA: DEPEȘÁ verb I. trecut (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < limba franceza dépêcher]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ depesae forme învechit Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche Forme diferite ale cuvantului depesa: depesae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depeșă: depéșă (învechit) substantiv feminin, articulat depéșa, genitiv dativ articulat depéșei; plural depéșe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depeșă: depéșă substantiv feminin, articulat depéșa, genitiv dativ articulat depéșei; plural depéșe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru depeșă: depeșă substantiv verbal EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ substantiv feminin (Rar) Telegramă. [< limba franceza dépèche]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPEȘĂ: DEPÉȘĂ substantiv feminin (rar) telegramă. (< limba franceza dépêche) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru depeșă: depeșă forme telegramă (= limba franceza dépêche). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEPEȘA: DEPEȘÁ verb vezi telegrafia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru depeșa: depeșa verb vezi TELEGRAFIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEPESA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL depeșa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului depeșa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Depéșă substantiv feminin [Atestat: AR 1829 251/26 / Plural: depeșașe / Etimologie: franceza dépêche] 1 Iuz Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. Depeșá a depeșa învechit verb, indicativ prezent 3 depeșeáză, persoana întâi plural: noi depeșắm; conjunctiv prezent 3 să depeșéze; gerunziu depeșấnd. I, 42 / prezentul indicativ: depeșașéz / Etimologie: franceza dépêcher] Rar A expedia o depeșă Si: a telegrafia. A DEPESÁ depeșaéz tranzitiv livresc cadavre A ciopârți pentru a împiedica identificarea. DEPÉȘĂ depeșae forme învechit Comunicare transmisă rapid; telegramă. |
GRAMATICA cuvântului depeșa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului depeșa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul depeșa poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE depeşă? Vezi cuvântul depeşă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul depeşă?[ de-pe-şă ] Se pare că cuvântul depeşă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL depeșa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se duce de pe capul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul depeșa se conjugă: ei ele depeșeáză
