 | as |
|
| Deosebi [ de-o-se-bi ] VEZI SINONIME PENTRU deosebi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a deosebi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a deosebi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deosebi (forma la infinitiv) A deosebi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBÍ, deosebesc, verb IV. 1. reflexiv A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel, a fi diferit. Marea Adunare Națională constituită după alegeri se deosebește de toate parlamentele pe care le-am avut pînă acum. istorie R.P.R. 721. • tranzitiv E o întreagă zonă de verdeață... deasupra căreia numele lui [al Oltului] se întinde, însușindu-și-o și deosebind-o de restul pămîntului. BOGZA, C. O. 260. Îmi vin felurite gînduri care mă bucură, căci ele mă deosebesc de ceilalți oameni. SADOVEANU, Z. C. 55. ♦ tranzitiv A face distincție între două sau mai multe lucruri; a distinge. Cînd te uiți înapoi, la cele trecute, nu mai știi să le deosebești unele de altele. DEMETRIUS, vezi 92. Ivan nu mai deosebea visul de viață. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 160. 2. tranzitiv A recunoaște un lucru dintre altele; a desluși, a distinge, a discerne. Agripina căută să răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. GALACTION, O. I 163. Se vedea aproape ca ziua, deosebeai tot, copacii păreau chiar luminați pe dinăuntru. M. I. CARAGIALE, C. 152. Măcar că e așa de întuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. CREANGĂ, P. 263. • reflexiv pasiv Alte grămezi asemănătoare [de porumb] încep să se deosebească pe întinsul cîmpiei. BOGZA, C. O. 389. Urc drumul lucrat de soldați, care se deosebește greu. CAMIL PETRESCU, U. N. 242. ♦ tranzitiv A remarca, a prefera, a alege. Între toiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancu B. NEGRUZZI, S. I 25. 3. reflexiv A se ridica deasupra (celorlalți), a se distinge, a se remarca. [Feciorul] său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. ISPIRESCU, L. 185. Supt următorii domni... vedem pe Miron deosebindu-se atît în tabere, apărîndu-și patria cu cinste, cît și în sfaturi, dînd păreri înțelepte și folositoare țării. BĂLCESCU, O. I 184. Femeile de la munte poartă ștergare de mătasă, lucrate de dînsele, ce se deosebesc prin dibăcia țesăturilor. ALECSANDRI, P. P. 139. – Variantă: (regional) deosibí (CARAGIALE, O. II 120) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deosebi: deosebí2 [Atestat: (a. 1645) HERODOT, 427 / V: (îvp) dăodeosebi, deosebisăbí2, deosebisibí / P: de-odeosebi / prezentul indicativ: deosebibésc / Etimologie: de2 + osebi] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A (se) îndepărta de cineva sau de ceva. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) separa. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desprinde. 7 verb reflexiv: A se diferenția de cineva sau de ceva. 8 verb tranzitiv: A recunoaște o ființă dintre altele asemănătoare Si: a desluși, a discerne, a distinge, a identifica. 9 verb tranzitiv: (Înv) A elimina. 10 verb reflexiv: A se ridica deasupra celorlalți Si: a se distinge, a se remarca. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) specifica. 13 verb reflexiv:p (Îvr) A se excepta. 14 verb tranzitiv: A da unei ființe o notă specifică. 15 verb reflexiv:p A fi limpede, clar, dinstinct pentru privire. 16 verb reflexiv: (Rar) A se semnala. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBI verb 1. a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, a distinge, (învechit și popular) a osebi, (Banat, Transilvania și Maramures) a deschilini, (figurat) a cerne. (Poate deosebi cu ușurință nuanțele.) 2. a se diferenția, a diferi, a varia, (învechit) a se feluri. (Obiceiurile se deosebi de la un popor la altul.) 3. a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (învechit) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a deosebi interpretarea sa?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBÍ, deosebesc, verb IV. 1. reflexiv A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ tranzitiv A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. reflexiv A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. tranzitiv A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [ pronunție: de-o-] – De4 + osebi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBÍ, deosebesc, verb IV. 1. reflexiv A se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ tranzitiv A da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții. 2. reflexiv A se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția. 3. tranzitiv A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge. [ pronunție: de-o-] – De4 + osebi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEOSEBI: A DEOSEBÍ a deosebiésc tranzitiv 1) (ființe, lucruri) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a desluși; a desprinde. 2) A face să se deosebească. /de + limba slavă (veche) osebiti Forme diferite ale cuvantului a deosebi: a deosebiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deosebi: deosebí verb (silabe de-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele deosebésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea deosebeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural deosebeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deosebi: deosebí (a deosebi) (de-o-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele deosebésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea deosebeá; conjunctiv prezent 3 să deosebeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBÍ, deosebesc, verb IV. deosebi [Variante: (regional) deosibí verb IV] – Din [în]deosebi. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSÉBI adverb vezi aparte, deosebit, separat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEOSEBI: DEOSEBÍ verb vezi despărți, izola, separa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deosebi: deosebi adverb vezi APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deosebi: deosebi verb vezi DESPĂRȚI. IZOLA. SEPARA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A deosebi: A (se) deosebi ≠ a semăna Forme diferite ale cuvantului a deosebi: a deosebise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEOSEBI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A deosebi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a deosebi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1645 HERODOT, 427 / V: îvp dăoa deosebi, a deosebisăbí2, a deosebisibí / P: de-oa deosebi / prezentul indicativ: a deosebibésc / Etimologie: de2 + osebi] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Îvp A se îndepărta de cineva sau de ceva. Poate a deosebi cu ușurință nuanțele. Obiceiurile se a deosebi de la un popor la altul. Prin ce s-a a deosebi interpretarea sa?. Poate a deosebi cu ușurință binele de rău. A DEOSEBÍ a deosebiésc tranzitiv 1 ființe, lucruri A identifica după anumite semne caracteristice de altele de același fel; a distinge; a discerne; a desluși; a desprinde. Deosebí a a deosebi de-o- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele deosebésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea deosebeá; conjunctiv prezent 3 să deosebeáscă. A deosebi [Variante: regional deosibí verb IV] – Din [în]deosebi. |
GRAMATICA cuvântului A deosebi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a deosebi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A deosebi poate fi: verb, adverb |
CUM DESPART ÎN SILABE deosebi? Vezi cuvântul deosebi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deosebi?[ de-o-se-bi ] Se pare că cuvântul deosebi are patru silabe |