 | as |
|
| Deferi [ de-fe-ri ] VEZI SINONIME PENTRU deferi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a deferi defer în mai multe dicționareDefinițiile pentru a deferi defer din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deferi (forma la infinitiv) A deferi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFERI: DEFERÍ, defér, verb IV. tranzitiv (Folosit mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) 1. (Determinat prin «justiției», «tribunalului» etc.) A trimite (pe cineva) în judecată; a supune o cauză unui for judecătoresc. Sabotorii au fost deferiți tribunalului. • A deferi jurămînt = a pune pe cineva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. 2. (Neobișnuit) A da, a acorda (cinste, demnități, distincții); a conferi. Maiorul... își înălță vesel sabia în sus, mulțumind cu entuziasm colonelului că a deferit lui și muscelenilor săi această onoare. ODOBESCU, S. III 583. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deferi: deferi verb tranzitiv: [Atestat: HELIADE, PARALELISM I, 66 / V: deferirí / prezentul indicativ: deferifér / Etimologie: franceza déférer] 1 (C.i. titluri) A acorda. 2 (C.i. distincții) A decerna. 3 (C.i. persoane etc.) A trimite în judecată. 4 (C.i. situații etc.) A supune urmăririi penale. 5 (Jur; îe) A deferi jurământ A cere ca cineva să jure înainte de a face declarații sau depoziții. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEFERI defer: A DEFERÍ defér tranzitiv 1) (persoane) A trimite spre judecare. a deferi defer justiției un acuzat. • a deferi defer jurământ a depune jurământ (în fața judecății). 2) rar (distincții, onoruri) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. déférer, latina deferre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFERI: DEFERÍ verb IV. trecut 1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.). 2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în fața justiției. • A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. [P.i. defér. / < limba franceza déférer, latina deferre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFERI: DEFERÍ verb trecut 1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.) 2. a supune spre judecare în fața justiției. ♦ a deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. (< limba franceza déférer, latina deferre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deferi: deferí (a acorda un titlu, a trimite în judecată) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu defér, persoana a treia singular: el / ea și plural deféră, imperfect persoana a treia singular: el / ea defereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural defére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deferi: deferí (a deferi) (a trimite în judecată) verb, indicativ prezent 3 deféră, imperfect persoana a treia singular: el / ea defereá; conjunctiv prezent 3 să defére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deferi: deferi verb vezi ACORDA. ATRIBUI. CONFERI. DA. DECERNA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEFERI DEFER' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deferi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deferi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deferi verb tranzitiv: [Atestat: HELIADE, PARALELISM I, 66 / V: deferirí / prezentul indicativ: deferifér / Etimologie: franceza déférer] 1 C. 5 Jur; îe A deferi jurământ A cere ca cineva să jure înainte de a face declarații sau depoziții. Deferi justiției un acuzat. • deferi jurământ a depune jurământ în fața judecății. Deferí a deferi a trimite în judecată verb, indicativ prezent 3 deféră, imperfect persoana a treia singular: el / ea defereá; conjunctiv prezent 3 să defére. |
GRAMATICA cuvântului deferi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deferi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deferi poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deferi? Vezi cuvântul deferi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deferi?[ de-fe-ri ] Se pare că cuvântul deferi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL deferi Inţelegi mai uşor cuvântul deferi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A deferi jurămînt = a pune pe cineva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției ♦ a a deferi defer jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deferi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma dansul albinelor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deferi se conjugă: ei ele deféră
