 | as |
|
| Deconta [ de-con-ta ] VEZI SINONIME PENTRU deconta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a deconta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a deconta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deconta (forma la infinitiv) A deconta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deconta: decontá [Atestat: DEX / Plural: decontatez / Etimologie: franceza decompter] 1 A justifica detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). 2 A înapoia banii cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca în părțile componente o sumă cheltuită sau care urmează a fi cheltuită. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECONTA: DECONTÁ verb trecut 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< limba franceza décompter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECONTA: DECONTÁ, decontez, verb I. tranzitiv A justifica în mod detaliat întrebuințarea unei sume primite sau provenite dintr-o operație oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECONTA: DECONTÁ, decontez, verb I. tranzitiv A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din limba franceza décompter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECONTA: DECONTÁ, decontez, verb I. tranzitiv A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din limba franceza décompter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECONTA: DECONTÁ verb I. trecut A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< limba franceza décompter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deconta: decontá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu decontéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deconteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural decontéze; gerunziu decontând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DECONTA: A DECONTÁ a decontaéz tranzitiv (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter Forme diferite ale cuvantului a deconta: a decontaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deconta: decontá (a deconta) (a justifica bani) verb, indicativ prezent 3 deconteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DECONTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deconta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deconta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Decontá [Atestat: DEX / Plural: decontatez / Etimologie: franceza decompter] 1 A justifica detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume primite. A DECONTÁ decontaéz tranzitiv sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale A motiva printr-un decont. Decontá a deconta a justifica bani verb, indicativ prezent 3 deconteáză. |
GRAMATICA cuvântului deconta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deconta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deconta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deconta? Vezi cuvântul deconta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deconta?[ de-con-ta ] Se pare că cuvântul deconta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adverbiala într-o glăsuire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deconta se conjugă: ei ele deconteáză
