 | as |
|
| Decolta [ de-col-ta ] VEZI SINONIME PENTRU decolta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a decolta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a decolta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a decolta (forma la infinitiv) A decolta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decolta: decolta verb tranzitiv: [Atestat: BARCIANU / prezentul indicativ: decoltatéz / Etimologie: franceza décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECOLTA: DECOLTÁ verb I. trecut A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< limba franceza décolleter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECOLTA: DECOLTÁ, decoltez, verb I. tranzitiv A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din limba franceza décolleter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECOLTA: DECOLTÁ, decoltez, verb I. tranzitiv A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din limba franceza décolleter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru decolta: decoltá (decoltéz, decoltát), verb – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. în franceză décolleter. – derivat (din limba franceza ) decolteu, substantiv neutru; decoltat, adjectiv (răscroit; îndrăzneț). Forme diferite ale cuvantului decolta: decoltéz deco Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECOLTA: DECOLTÁ verb trecut a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< limba franceza décolleter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECOLTA: DECOLTÁ, decoltez, verb I. tranzitiv A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decolta: decoltá (a răscroi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu decoltéz, persoana a treia singular: el / ea și plural decolteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DECOLTA: A DECOLTÁ a decoltaéz tranzitiv (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter Forme diferite ale cuvantului a decolta: a decoltaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decolta: decoltá (a decolta) (a răscroi) verb, indicativ prezent 3 decolteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DECOLTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decolta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decolta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Decolta verb tranzitiv: [Atestat: BARCIANU / prezentul indicativ: decoltatéz / Etimologie: franceza décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte feminină lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. A DECOLTÁ decoltaéz tranzitiv haine A prevedea cu decolteu. Decoltá a decolta a răscroi verb, indicativ prezent 3 decolteáză. |
GRAMATICA cuvântului decolta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decolta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decolta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decolta? Vezi cuvântul decolta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decolta?[ de-col-ta ] Se pare că cuvântul decolta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb fără căpătâi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul decolta se conjugă: ei ele decolteáză
