 | as |
|
| Declina [ de-cli-na ] VEZI SINONIME PENTRU declina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a declina declin în mai multe dicționareDefinițiile pentru a declina declin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a declina (forma la infinitiv) A declina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ, declín, verb I. 1. tranzitiv (gramatică) A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranzitiv (Învechit, în expresie) A (-și) declina numele, calitatea etc. = a arăta cine este, a se pretenta. După ce îmi zice acestea, își declină numele: oficerul Zalic, fiul Doamnei Eliad. GHICA, A. 644. 3. tranzitiv (În opoziție cu a-și asuma) A refuza o sarcină, o răspundere, a respinge, a nu lua asupră-și. Își declină orice răspundere. C, PETRESCU, C. vezi 229. • Expresia: A-și declina competința vezi competință. 4. intranzitiv (Rar, despre aștri) A coborî spre asfințit, a apune, a scăpăta. Un soare ce declină, din nou renaște soare. ALECSANDRI, P. III 496. • (Poetic) Azi de dimineață, am privit pe sora ta, Selene, plutind și declinînd spre același rece occident. GALACTION, O. I 427. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ verb I. trecut 1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-și asuma o sarcină, o funcție etc. ♦ a-și declina competența = a nu-și recunoaște competența (autoritatea, capacitatea de a se pronunța într-o problemă); a-și declina orice răspundere = a nu-și asuma răspunderea. 3. a nu recunoaște, a nu admite ceva. 4. a-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre aștri) a coborî către asfințit, a apune. • (figurat) a decădea, a fi în declin; a-și pierde vigoarea, importanța. (< limba franceza décliner, latina declinare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ, declín, verb I. 1. tranzitiv A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranzitiv (Rar; în expresie) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. tranzitiv A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu verb reflexiv:ea să soluționeze un litigiu etc. 4. tranzitiv A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. intranzitiv (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din limba franceza décliner, latina declinare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ, declín, verb I. 1. tranzitiv A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranzitiv (Rar; în expresie) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. tranzitiv A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu verb reflexiv:ea să soluționeze un litigiu etc. 4. tranzitiv A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. intranzitiv (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din limba franceza décliner, latina declinare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declina: decliná [Atestat: HELIADE, O. II, 229 / prezentul indicativ: declinalín / Etimologie: franceza décliner, lat declinare] 1 verb tranzitiv: (Grm) A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 verb tranzitiv: (Îe) A-și declina numele, calitatea etc. A-și spune numele, calitatea etc. prezentându-se. 3 verb tranzitiv: A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere. 4 verb tranzitiv: A pune la îndoială competența cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 vi (despre aștri) A coborî spre apus. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ verb I. 1. trecut A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. trecut A refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc. 3. intr. (Rar; despre aștri) A coborî către asfințit, a apune. 4. trecut A nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită. 5. trecut A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea. [P.i. declín. / < latina declinare, conform limba franceza décliner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DECLINA1 declin: A DECLINÁ1 declín tranzitiv 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri și numere schimbând forma. 2) învechit (nume de persoană) A face să fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei soluționări negative; a respinge. 4) (funcții) A refuza de a-și asuma. 5) A pune la îndoială; a considera ca fiind nesigur. /<fr. décliner, latina declinare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru declina: decliná vezi 1. Astr. a se depărta dela ecuator; 2. a tinde către sfârșitul său: în scurtele răstimpuri când soarele declină AL.; 3. figurat a slăbi: rațiunea ta declină AL.; 4. a nu recunoaște, a refuza: a declina competența unui judecător, a declina onoruri; 5. gramatică a enunța cazurile unui nume; 6. a face cunoscut: a-și declină numele, calitățile. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declina: decliná verb (silabe -cli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu declín, persoana a treia singular: el / ea și plural declínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru declina: declina verb vezi APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINÁ verb (gramatică) (învechit) a (se) pleca. (A declina un substantiv.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINA: DECLINA verb (gramatică) (învechit) a (se) pleca. (A declina un substantiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declina: decliná (a declina) (de-cli-) verb, indicativ prezent 3 declínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DECLINA DECLIN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL declina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 229 / prezentul indicativ: declinalín / Etimologie: franceza décliner, lat declinare] 1 verb tranzitiv: Grm A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 verb tranzitiv: Îe A-și declina numele, calitatea etc. A declina un substantiv. A declina un substantiv. Decliná a declina de-cli- verb, indicativ prezent 3 declínă. |
GRAMATICA cuvântului declina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul declina poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declina? Vezi cuvântul declina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declina?[ de-cli-na ] Se pare că cuvântul declina are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL declina Inţelegi mai uşor cuvântul declina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= a arăta cine este, a se pretenta ♦ a-și a declina declin competența = a nu-și recunoaște competența autoritatea, capacitatea de a se pronunța într-o problemă; a-și a declina declin orice răspundere = a nu-și asuma răspunderea A-și a declina declin numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea; a se prezenta = a-și spune numele, calitatea etc = a-și spune numele, calitatea etc Trecut A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL declina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu neîndurare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul declina se conjugă: ei ele declínă
