 | as |
|
| Debloca [ de-blo-ca ] VEZI SINONIME PENTRU debloca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a debloca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a debloca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a debloca (forma la infinitiv) A debloca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCÁ, deblochez, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la artere de comunicații) A înlătura obstacolele, îngrămădirile (de oameni, de sloiuri de gheață, de vagoane etc.) și a face din nou liber, circulabil; a degaja, a curăța. Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea. ♦ (Cu privire la mașini, aparate, părți sau organe ale lor) A da posibilitatea să se miște, să nu mai fie înțepenit; a desțepeni, a descleșta. 2. (Cu privire la bani sau la valori bănești) A elibera de sub blocare, a lăsa liber, la dispoziția deținătorului. Sume deblocate pentru investiții. 3. (În trecut, cu privire la funcționari de stat, în special ofițeri) A îndepărta din serviciu sau a pensiona înainte de termenul legal. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debloca: debloca verb tranzitiv: [Atestat: ORBONAȘ, mecanică 259 / prezentul indicativ: deblocachez / Etimologie: franceza débloquer] 1 (C.i. artere de circulație) A înlătura obstacolele pentru a face din nou liber, circulabil Si: a curăța, a degaja. 2 (C.i. mecanisme, mașini sau părți ale acestora) A repune în mișcare, în stare de funcționare Si: a desțepeni. 3 (C.i. sume de bani sau alte valori bănești) A ridica interdicția de a folosi în mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofițeri) A scoate din cadrele active ale armatei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCÁ verb I. trecut 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de verb reflexiv:eme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < limba franceza débloquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCÁ verb trecut 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. • a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). • a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de verb reflexiv:eme (funcționari). (< limba franceza débloquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCÁ, deblochez, verb I. tranzitiv 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din limba franceza débloquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCÁ, deblochez, verb I. tranzitiv 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A repune în funcțiune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani, produse etc. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din limba franceza débloquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEBLOCA: A DEBLOCÁ a deblocachéz tranzitiv 1) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehnic (mașini, instalații blocate) A repune în funcțiune. 3) economie (sume de bani sau valori bănești blocate) A repune în circulație. /<fr. débloquer Forme diferite ale cuvantului a debloca: chéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEBLOCA: DEBLOCA verb 1. a degaja, a elibera. (A debloca un drum înzăpezit.) 2. (termen militar) a despresura. (A debloca un oraș asediat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru debloca: deblocá verb (silabe -blo-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu deblochéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deblocheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru debloca: deblocá (a debloca) (de-blo-) verb, indicativ prezent 3 deblocheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A debloca: A debloca ≠ a bloca Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEBLOCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A debloca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a debloca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Debloca verb tranzitiv: [Atestat: ORBONAȘ, mecanică 259 / prezentul indicativ: a deblocachez / Etimologie: franceza débloquer] 1 C. A DEBLOCÁ a deblocachéz tranzitiv 1 artere de comunicație A elibera de obstacole pentru a repune în circulatie; a degaja. A a debloca un drum înzăpezit. A a debloca un oraș asediat. A a debloca un drum înzăpezit. A a debloca un oraș asediat. Deblocá a a debloca de-blo- verb, indicativ prezent 3 deblocheáză. |
GRAMATICA cuvântului A debloca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a debloca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A debloca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE debloca? Vezi cuvântul debloca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul debloca?[ de-blo-ca ] Se pare că cuvântul debloca are trei silabe |
La plural verbul debloca se conjugă: ei ele deblocheáză