eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a debita


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Debita [ de-bi-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU debita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a debita în mai multe dicționare

Definițiile pentru a debita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a debita
Verbul: a debita (forma la infinitiv)
A debita conjugat la timpul prezent:
  • eu debitez
  • tu debitezi
  • el ea debitează
  • noi debităm
  • voi debitați
  • ei ele debitează
VEZI VERBUL a debita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ1, debitez, verb

I. tranzitiv

1. (În terminologia tehnică și administrativă) A vinde marfă cu amănuntul. Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122.

2. A furniza o cantitate de fluid, de material mărunt sau de energie. Generatorul debitează curent.
♦ figurat A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe nerăsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257.

3. A tăia un material în bucăți de formele și dimensiunile cerute pentru folosirea lui.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEBITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ1, debitez, verb

I. tranzitiv

1. A vinde marfă cu amănuntul.

2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
♦ figurat A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
♦ (depreciativ) A spune minciuni.

3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară.

– Din limba franceza débiter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

debita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debita:
debita1 verb tranzitiv: [Atestat: CARAGIALE, O. III, 257 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] 1 (C.i. mărfuri) A vinde cu amănuntul. 2 A furniza o anumită cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. într-un anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult, plictisitor, fără rost) Cf: a recita, a spune, a declama. 4 (Teh) A tăia un material în forme și dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioară.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEBITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ1, debitez, verb

I. tranzitiv

1. A vinde marfă cu amănuntul.

2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
♦ figurat A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.

3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară.

– Din limba franceza débiter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEBITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ1 verb trecut

1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc.

2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (figurat) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni.

3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< limba franceza débiter)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DEBITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ1 verb

I. trecut

1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul.

2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc.

3. (figurat) A vorbi, a spune, a sporovăi multe.
♦ A declama.

4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< limba franceza débiter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A DEBITA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEBITA:
A DEBITÁ1 a debitaéz tranzitiv

1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul.

2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziție în mod sistematic; a furniza.

3) figurat A reda prin cuvinte multe (și plictisitoare).

4) (bușteni) A tăia la gater pentru a obține cherestea. /<fr. debiter
Forme diferite ale cuvantului a debita: a debitaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DEBITA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ2, debitez, verb

I. tranzitiv (În opoziție cu a credita) A trece în contul unei persoane, unei întreprinderi etc. (înscriind în coloanele registrelor de contabilitate) mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEBITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ2, debitez, verb

I. tranzitiv A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

– Din limba franceza débiter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

debita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru debita:
debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu debitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural debiteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

debita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debita:
debita2 verb tranzitiv: [Atestat:

I. PANȚU, PR. 84 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] A înscrie o sumă în debitul2 (3) unui contabilitate

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEBITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ2 verb

I. trecut (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui contabilitate [< limba franceza débiter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A DEBITA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEBITA:
A DEBITÁ2 a debitaéz tranzitiv (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter
Forme diferite ale cuvantului a debita: a debitaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DEBITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ2, debitez, verb

I. tranzitiv A înscrie o sumă în debitul2 unui contabilitate

– Din limba franceza débiter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEBITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITA:
DEBITÁ2 verb trecut a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui contabilitate (< limba franceza débiter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

debita
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru debita:
debita verb vezi DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

debita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru debita:
debitá (a debita) verb, indicativ prezent 3 debiteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A DEBITA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL debita
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului debita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
III, 257 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] 1 C.
A DEBITÁ1 debitaéz tranzitiv 1 mărfuri A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul.
84 / prezentul indicativ: debitatez / Etimologie: franceza débiter] A înscrie o sumă în debitul2 3 unui contabilitate.
A DEBITÁ2 debitaéz tranzitiv sume de bani, materiale A înscrie în coloana de debit.
Debitá a debita verb, indicativ prezent 3 debiteáză.

GRAMATICA cuvântului debita?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului debita.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul debita poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul debita se conjugă: ei ele debiteáză

CUM DESPART ÎN SILABE debita?
Vezi cuvântul debita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul debita?
[ de-bi-ta ]
Se pare că cuvântul debita are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL debita

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-ți păzi gura sau limba?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mașină cu care se face operația de rodare
familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate
a tăcea sau a vorbi cu prudență, a nu spune ceea ce nu trebuie
a se însănătoși
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app