 | as |
|
| Datora [ da-to-ra ] VEZI SINONIME PENTRU datora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a datora în mai multe dicționareDefinițiile pentru a datora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a datora (forma la infinitiv) A datora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DATORA: DATORÁ, datorez, verb I. (Și în forma datori; construit cu dativul) 1. tranzitiv (Uneori cu determinări introduse prin prepoziție «la», indicînd o instituție bancară) A fi dator, a avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensie, altceva. Datorește o sumă de bani la bancă. ▭ Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. • figurat Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. 2. tranzitiv A fi obligat (cu ceva față de cineva), a avea o datorie morală (față de cineva), a trebui să mulțumești cuiva pentru ceva. Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. 3. reflexiv unipersonal (Mai ales în forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză. Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. • tranzitiv A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. – Variantă: datorí, datoresc, verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru datora: datorá [Atestat: ANON. CAR. / V: datorari / prezentul indicativ: datoraréz / Etimologie: dator] 1 (Fșa) verb tranzitiv: A avea de restituit cuiva o sumă de bani sau un bun material. 2 verb tranzitiv: A avea o datorie morală (sau legală) față de cineva. 3 verb tranzitiv: (Pex) A trebui să fie recunoscător cuiva. 4 verb reflexiv:p (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A fi provocat de... 5 verb reflexiv:p (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A se explica prin... 6 verb reflexiv:p A avea drept cauză. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DATORA: DATORÁ, datorez, verb I. 1. tranzitiv A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensie, un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. tranzitiv A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. reflexiv A avea drept cauză. [prezent industrie și: datoresc. Variante: (învechit) datorí verb IV] – Din dator. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DATORA: DATORÁ, datorez, verb I. 1. tranzitiv A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensie, altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. tranzitiv A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. reflexiv A avea drept cauză. [Variante: datorí verb IV] – Din dator. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru datora: *datorá2 (a se datora)/(învechit) datorí2 (a se datora) (a avea drept cauză) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se datoreáză/se datoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se datorá/se datoreá; conjunctiv prezent 3 să se datoréze/să se datoreáscă; gerunziu datorấndu-se/datoríndu-se Forme diferite ale cuvantului datora: datoraa datorase datora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru datora1 /: datorá1 (a datora1 /)/(învechit) datorí1 (a datora1 /) (a avea o datorie materială sau morală) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea datoreáză/datoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea datorá/datoreá; conjunctiv prezent 3 să datoréze/să datoreáscă; gerunziu datorấnd/datorínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DATORA: A DATORÁ a datoraéz tranzitiv 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea în posesie purtând obligația morală de recunoștință (cuiva). a datora cuiva viața. [Variante a datori] /Din dator Forme diferite ale cuvantului a datora: a datoraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DATORA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A DATORA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a datora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: a datorari / prezentul indicativ: a datoraréz / Etimologie: dator] 1 Fșa verb tranzitiv: A avea de restituit cuiva o sumă de bani sau un bun material. *datorá2 a se a datora/învechit datorí2 a se a datora a avea drept cauză verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se datoreáză/se datoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se datorá/se datoreá; conjunctiv prezent 3 să se datoréze/să se datoreáscă; gerunziu datorấndu-se/datoríndu-se. Datorá1 a a datora/învechit datorí1 a a datora a avea o datorie materială sau morală verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea datoreáză/datoréște, imperfect persoana a treia singular: el / ea datorá/datoreá; conjunctiv prezent 3 să datoréze/să datoreáscă; gerunziu datorấnd/datorínd. A DATORÁ a datoraéz tranzitiv 1 A avea de restituit cuiva. A datora cuiva viața. |
GRAMATICA cuvântului A DATORA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a datora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A DATORA poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE datora? Vezi cuvântul datora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul datora?[ da-to-ra ] Se pare că cuvântul datora are trei silabe |