 | as |
|
| Fir [ fir ] VEZI SINONIME PENTRU fir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a da un fir în mai multe dicționareDefinițiile pentru a da un fir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIR: FIR, fire, substantiv neutru 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea împreună a mai multor fibre textile; (prin restricție) fibră textilă. Dintr-o furcă de aur... torcea un fir de o mătasă albă. EMINESCU, N. 8. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. • Fir cu plumb = dispozitiv, format dintr-un fir avînd atîrnată la un capăt o greutate metalică (de obicei de formă conică), care servește la determinarea direcției verticalei. • Expresia: A se ține sau a sta, a-i sta viața (numai) într-un fir de ață = a se afla în primejdie de moarte; a fi aproape de moarte. Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viața numai într-un fir de ață, și, ca să scape de moarte, spuse că la el este inelul. ISPIRESCU, L. 108. (Cu construcția schimbată) Numai o vagă speranță îi susținea încă vieața ca într-un fir de ață. BART, E. 61. Fir călăuzitor (sau conducător) = direcție de urmat, linie (de conduită). Grija față de ridicarea nivelului de trai și cultural al oamenilor muncii în satul colhoznic, pentru creșterea permanentă a bunăstării materiale a poporului constituie firul conducător al măsurilor plenarei C.C. al P.C.U.S. cu privire la dezvoltarea continuă a agriculturii sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2768. Fir roșu = elementul esențial, ideea conducătoare prezentă tot timpul în cuprinsul unei opere sau în cursul unei preocupări sau al unei acțiuni. Ideea cîrdășiei dintre burghezie și moșierime trece ca un fir roșu prin întreaga operă a lui Caragiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 77. • figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», indicînd un lichid) Un fir subțire de apă limpede și rece se scurgea pe un jgheab așezat acolo de ciobani. HOGAȘ, M. N. 201. • Firul apei = linia de-a lungul căreia o apă curgătoare are viteza cea mai mare. În această lume de prunduri întinse, plutașii sosesc aduși de firul cel mare al apei. BOGZA, C. O. 382. Se lăsa pe firul apei la vale, ferindu-se de luminile de pe maluri. BART, E. 184. ♦ figurat (Urmat de determinări la genitiv) Șir neîntrerupt, desfășurare continuă. Firul întîmplărilor. ▭ Și firul gîndurilor i-a fost rupt din nou, de astă dată din afară, de larma stîrnită de vizitiu. GALAN, Z. R. 6. O apoplexie... curmase firul zilelor sale. NEGRUZZI, S. I 309. 2. Sîrmă de telefon, de telegraf etc. Firul ăsta [al telefonului] aveam impresia că mă leagă de tot ce am lăsat în urmă. SEBASTiAN, T. 74. Calul nu să înfrică, ci zbură peste pod cum zboară o rîndunea preste firul de la telegraf. RETEGANUL, P. II 10. • Telegrafie fără fir vezi telegrafie. 3. Șuviță subțire de metal strălucitor (aur sau argint) întrebuințată la cusături de podoabă; prin extensie haină cusută cu astfel de șuvițe. vezi firet. Ofițerii aveau centurile de fir. SAHIA, N. 119. O droaie de cătane... îmbrăcați numai în fir. CREANGĂ, A. 74. Laibăr subțirel i-aș coase, Tot cu fir și cu mătase. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 213. 4. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1), lung și subțire, care alcătuiesc o materie continuă (ca părul, iarba etc.); prin extensie un singur exemplar dintr-o specie de plante erbacee. Cinci fire de lalea. ▭ Trei pruni frățini ce stau să moară Își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. Puse mîna pe mustața lui cea albă, smulse cîteva fire dintr-însa. ISPIRESCU, L. 323. Eu, pe-un fir de romăniță, Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. • Locuţiune adverbiala Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată; (mai ales) floare de floare. A plecat in pădure cu Petruță, să culeagă ultimul mănunchi de flori... Alegea fir cu fir și cîteodată se oprea să asculte tăcerea. C. PETRESCU, R. DR. 92. Încep să scot și din buzunare macii și albăstrelele. Le arunc fir cu fir. SAHIA, N. 26. De-a fir-a-păr sau din fir în păr, de-a firu-n păr, din fir pînă în ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. Luă banii și-i ascunse în sîn, și pe urmă făgădui că va face din fir pînă în ață tot ce i s-a poruncit. POPESCU, B. III 85. Cînd vei ajunge și tu o dată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr. CREANGĂ, P. 223. ♦ Bob (de nisip, de mac etc.). Un fir de piper. • Locuţiune adverbiala Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. Pînă mîne dimineață să-mi alegeți macul de o parte, fir de fir, și năsipul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 257. ♦ figurat (Rar) Fărîmă, pic. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. SAHIA, N. A. 69. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FIR: FIR fire n. 1) Produs obținut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea țesăturilor. fir de lână. • fir de păr fibră tare, de origine epitelială, care crește pe pielea omului și a animalelor. fir cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcției verticale. A se ține (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viața numai într-un fir de ață (sau de păr) a) a se afla într-o situație foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) figurat Linie subțire, neîntreruptă. fir de fum. 3) Ață metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu fir. 4) Fibră provenită din secreția unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) figurat Continuitate neîntreruptă; desfășurare continuă; curs; mers. firul gândurilor. 7) Fiecare dintre părțile componente ale unei totalități de elemente omogene. fir de busuioc. 8) figurat Cantitate neînsemnată. fir de făină. /<lat. filum Forme diferite ale cuvantului fir: fire Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fir: fir n. (plural fire) 1. părticica cea mai subțire și lungă ce se desface din in, cânepă; 2. firișoare sucite de cânepă: fir de cusut; 3. mic lăstar, cotor foarte subțire: fir de iarbă; 4. tot ce e lung și subțirel: fir de păr; din fir până în ață, de-a fir a păr, cu deamănuntul, minuțios; 5. (plural firuri) metal subțiat în formă de fir: fir de aur, cusut cu fir; 6. substanță lungă, flexibilă și foarte subțire, ce omizile și păiajenii scot din corpul lor; 7. figurat legătură, înlănțuire: firul ideilor, firul vieții. [latina FILUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIR: FIR s. 1. fibră. (fir textil.) 2. cablu. (fir electric.) 3. (tehnic) fir cu plumb = (popular) sfoară. 4. sfor. (fir al unei ape curgătoare.) 5. fărîmă, pic, picătură, pișcătură, strop, (regional) piculete, strelice, țîră, (Moldova și Muntenia) sleamă, (figurat) scînteie. (Nici un fir de...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Fir: Fir, -a, -an, -ănescu, -ca, -eanța, -escu, -ev, vezi Safir IV 1 – 5, 8. Forme diferite ale cuvantului fir: fir-a fir-an -ănes Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a da un fir: a da un fir (cuiva) expresie a da (cuiva) un telefon. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Fir: Fir, -oiu, -u vezi Porfirie II 2. Forme diferite ale cuvantului fir: -oiu fir-u Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fir: fir substantiv neutru, plural fíre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fir: fir substantiv neutru, plural fíre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DA UN FIR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fir Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FIR fire n. Fir de lână. • fir de păr fibră tare, de origine epitelială, care crește pe pielea omului și a animalelor. Fir cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcției verticale. A se ține sau a-i sta, a-i atârna cuiva viața numai într-un fir de ață sau de păr a a se afla într-o situație foarte nesigură; b a fi în pericol de moarte; c a trage să moară. Fir de fum. Haină cusută cu fir. Firul gândurilor. Fir de busuioc. Fir de făină. Fir textil. Fir electric. Fir al unei ape curgătoare. Nici un fir de. |
GRAMATICA cuvântului fir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fir poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fir? Vezi cuvântul fir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fir?[ fir ] Se pare că cuvântul fir are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fir Inţelegi mai uşor cuvântul fir dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Fir cu plumb = dispozitiv, format dintr-un fir avînd atîrnată la un capăt o greutate metalică de obicei de formă conică, care servește la determinarea direcției verticalei A se ține sau a sta, a-i sta viața numai într-un fir de ață = a se afla în primejdie de moarte; a fi aproape de moarte Fir călăuzitor sau conducător = direcție de urmat, linie de conduită Fir roșu = elementul esențial, ideea conducătoare prezentă tot timpul în cuprinsul unei opere sau în cursul unei preocupări sau al unei acțiuni Firul apei = linia de-a lungul căreia o apă curgătoare are viteza cea mai mare Locuţiune adverbiala Fir cu sau de fir = bucată cu bucată; mai ales floare de floare De-a fir-a-păr sau din fir în păr, de-a firu-n păr, din fir pînă în ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate Locuţiune adverbiala Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob Tehnic fir cu plumb = popular sfoară Tehnic fir cu plumb = popular sfoară |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fir |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu intermitență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fir are forma: fíre
