 | as |
|
| Izvor [ iz-vor ] VEZI SINONIME PENTRU izvor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a da de izvor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a da de izvor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZVÓR: IZVÓR, izvoare, substantiv neutru 1. Fir de apă subterană care iese sau țîșnește la suprafața pămîntului. Umbrind verb reflexiv:un nor, n-a mai scăzut arsura, Și cerul astfel a ucis natura. Nici ape-n puțuri, nici izvoare-n munți, Și nime n-avea lipsă-acum de punți. COȘBUC, P. I 280. Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate. Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. Mai de vale-o blîndă ciută La izvoare se adapă. ALECSANDRI, P. A. 154. • figurat I se năzări țarina fără capăt a gospodăriei colective, îl îmbăta un duduit de tractoare... niște izvoare de grîu roșcat curgeau din pîntecele batozelor. CAMILAR, TEM. 127. Ochii ei, două izvoare săcate, încetase de a mai varsa lacrîmi. EMINESCU, N. 28. • Izvor mineral vezi mineral. Izvor termal vezi termal. 2. (Mai ales la plural ) Locul în care iese la suprafața pămîntului apa din pînzele de apă subterană, formînd un lac sau o apă curgătoare; obîrșie. Izvoarele Jiului. 3. Punct sau corp de la care se propagă în spațiu lumină, căldură etc. Izvor de lumină. 4. figurat Origine, lucru din care provine, din care decurge ceva; sursă. vezi cauză (1). Izvor de inspirație. ▭ În durerile și furtunile negurosului nostru trecut, doina și cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viață și energie. SADOVEANU, E. 17. Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri. EMINESCU, O. I 150. 5. figurat Document, monument pe care se întemeiază un fapt istoric sau care servește pentru sprijinirea unei afirmații științifice; sursă, sorginte. [Istoria] se întocmește pe baza izvoarelor, adică a dovezilor nescrise și scrise. istorie R.P.R. 7. Lipsa izvoarelor nu ne iartă a cunoaște cu de-amănuntul tactica oștirilor romînești. BĂLCESCU, O. I 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IZVOR: IZVOR (<sl.) substantiv neutru 1. Loc de ivire la suprafața pământului a apei dintr-un strat acvifer sau a surplusului de apă dintr-un teren mlăștinos sau turbos, constituind de multe ori obârșia unui curs de apă; izvor este considerat uneori și locul prin care se produce deversarea unui lac. După durata curgerii, se deosebesc: izvor permanente, periodice și intermediare. În funcție de temperatura apei, există: izvor reci (cu temperaturi sub 20°C) și izvor termale (cu temperaturi mai mari de 20°C). După compoziția chimică, se deosebesc: izvor ordinare (cu conținut până la 0,1% săruri minerale), izvor minerale (care conțin între 0,1 și 5% săruri minerale) și izvor radioactive. După particularitățile hidrogeologice sunt: izvor descendente (apariția la suprafață a apelor subterane care circulă în stratul acvifer conform gravitației) și izvor ascendente (apariția la suprafață a apelor din stratul acvifer sub influența presiunii hidrostatice). • Izvor carstic = ivirea la suprafața pământului a apei acumulate în fisurile și în golurile din calcare. 2. (fizică) Sursă de lumină, de căldură etc. 3. figurat Sursă, cauză, obârșie, origine. 4. figurat Document (științific, istoric); izvod, informație. • Izvor bibliografic = publicație, lucrare sau document scris, folosit la studierea unei probleme sau la întocmirea unei lucrări științifice. 5. Izvoarele dreptului = forme de exprimare a dreptului: legea, decretul, Constituția, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru izvor: izvór n., plural oare (vechea slavă iz-vorŭ, fîntînă; limba bulgară sîrb. izvor. vezi var, samovar). Locu de unde ĭese apă din pămînt, de unde încep a curge rîurile. Șipot, loc de unde ĭese (țîșnește) apă: mă duc la izvor să ĭaŭ apă. figurat Origine, început, principiŭ, cauză: invidia e izvoru multor rele. Depozit, comoară: acest om e un izvor de bunătate, de glume. plural Documente, texte originale, inscripțiunĭ: izvoarele filologiiĭ româneștĭ. A ști un lucru din izvor sigur, din sorginte sigură, de la un loc orĭ de la o persoană sigură, serioasă. Izvoru tămăduiriĭ, o sărbătoare mobilă în Vinerea din săptămîna Pașteluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru izvor: izvor n. 1. apă ce iese sau țâșnește din pământ; 2. figurat izvoare ale gândirii și râuri de cântări EM.; 3. figurat locul de origină, cauză, principiu: el este al omenirii izvor de mântuire EM. (ironic) izvor de șiretlicuri EM.; 4. Izvorul tămăduirii, sărbătoare ce cade Vineri, în săptămâna luminată când preoții scot icoanele și fac slujbe pentru ploaie și pentru, tămăduirea sufletului (poporul crede că apa izvoarelor și fântânelor vindecă în acea zi orice boală); 5. plural documente, texte originale: a studia izvoarele unei științe. [Slav, IZVORŬ, fântână: sensul 5 după limba franceza source]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZVOR: IZVOR s. 1. (regional) cișmea. (Un izvor cu apă lină.) 2. obîrșie, (rar) sursă, (învechit) fîntînă, scăturină, sorginte. (La izvor Oltului.) 3. sursă. (Un izvor de lumină.) 4. act, document, dovadă, hîrtie, înscris, piesă, (învechit și popular) scris, (învechit și regional) scrisoare, (învechit) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase izvoroare atestă acest fapt.) 5. * (figurat) germen, sămînță, sursă. (izvor dragostei lor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru izvor: izvór (-óare), substantiv neutru – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (argotic) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. limba slavă (veche) (limba bulgară, limba sârbă, Hristos, limba slovenă) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – derivat izvorî, verb (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), conform limba slavă (veche) izvirati. Forme diferite ale cuvantului izvor: -óare Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZVÓR: IZVÓR, izvoare, substantiv neutru 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. figurat Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din limba slavă (veche) izvorŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZVÓR: IZVÓR, izvoare, substantiv neutru 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. figurat Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din limba slavă (veche) izvorŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IZVÓR: IZVÓR izvoroáre n. 1) Șuviță de apă subterană care iese (cu putere) la suprafață. 2) Loc de unde își are începutul o apă curgătoare. 3) Loc în care se produce sau de unde se emite (putându-se dobândi) ceva (cu belșug); sursă. Pământul este izvororul bogățiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referință; sursă. /<sl. izvoru Forme diferite ale cuvantului izvor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IZVÓR: IZVÓR substantiv verbal cauză, considerent, început, mobil, motiv, obârșie, origine, pricină, prilej, proveniență, rațiune, sursă, temei. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru izvor: izvor substantiv verbal CAUZĂ. CONSIDERENT. ÎNCEPUT. MOBIL. MOTIV. OBÎRȘIE. ORIGINE. PRICINĂ. PRILEJ. PROVENIENȚĂ. RAȚIUNE. SURSĂ. TEMEI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a da de izvor: a da de izvor expresie (argoul lumii interlope) a depista un obiectiv unde se poate acționa fără riscul de a fi prinși. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru izvor: izvor substantiv neutru singular (friz.) apă de colonie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izvor: izvór substantiv neutru, plural izvoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izvor: izvór substantiv neutru, plural izvoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DA DE IZVOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izvor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izvor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un izvor cu apă lină. La izvor Oltului. Un izvor de lumină. Numeroase izvoroare atestă acest fapt. Izvor dragostei lor. IZVÓR izvoroáre n. Pământul este izvororul bogățiilor minerale. Un izvor cu apă lină. La izvorul Oltului. Un izvor de lumină. Studiu bazat pe izvoroare bogate. Izvorul dragostei lor. |
GRAMATICA cuvântului izvor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izvor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izvor poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE izvor? Vezi cuvântul izvor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izvor?[ iz-vor ] Se pare că cuvântul izvor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL izvor Inţelegi mai uşor cuvântul izvor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCarstic = ivirea la suprafața pământului a apei acumulate în fisurile și în golurile din calcare Bibliografic = publicație, lucrare sau document scris, folosit la studierea unei probleme sau la întocmirea unei lucrări științifice Izvoarele dreptului = forme de exprimare a dreptului: legea, decretul, Constituția, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izvor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mânca sau a înghiți cu ochii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul izvor are forma: izvoáre
