 | as |
|
| Gol [ gol ] VEZI SINONIME PENTRU gol PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a da de gol în mai multe dicționareDefinițiile pentru a da de gol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GOL: GOL3, GOÁLĂ, goi, goale. adjectiv I. 1. (În opoziție cu îmbrăcat) Fără îmbrăcăminte; dezbrăcat, despuiat, nud. Bătrînul își înfășură din nou gulerul hainei învechite pe gîtul gol. C. PETRESCU, A. 333. Niște hamali, pe jumătate goi... se înghesuiau și ei să intre pe ponton. BART, E. 75. • Cu (sau în) pielea goală = fără haine, dezbrăcat complet. Ședeam afară la soare cu pielea goală. CREANGĂ, A. 28. Cu (sau în) capul gol = cu capul descoperit. În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Au căzut la pămînt cu capetele goale, ca niște vinovați de moarte ce ar fi așteptat scăparea de la mine. GOLESCU, Î. 146. Cu (sau în) picioarele goale = desculț. Doamna Vorvoreanu se dădu jos, în picioarele goale. DUMITRIU, N. 134. Începu a merge cu picioarele goale. ISPIRESCU, L. 58. • Expresia: Gol nap (sau ca napul) sau gol pușcă, gol ca degetul = gol de tot; figurat lipsit, sărac, fără nimic. Apele mari se azvîrle și mușcă: Înfulecă holda Și focu din vatră Și lasă rumînu, săracu, gol pușcă. DEȘLIU, G. 25. Și, zău, Antohi, ești gol ca degitul? – Gol, gol... chiar casa asta în care șed... e a ta, nu-i a mea. ALECSANDRI, T. 1644. (Substantivat) Turcii, toți gîndeau: Poftim! Să dezbraci p-un gol ca napul- Cu ce-și bate pașa capul! COȘBUC, P. II 49. Cu coatele goale = rupt în coate; figurat zdrențăros, sărac lipit pămîntului. Adevărul gol (goluț) = adevărul spus verde în față, fără menajamente, fără ascunzișuri, fără cruțare; adevărul crud, adevărul adevărat. Minciună goală = minciună curată, nimic decît minciună. ♦ figurat Care posedă puține haine; prin extensie sărac, lipsit. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița, Că mi-i goală drăguța. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 59. • Expresia: A lăsa gol = a jefui pe cineva de tot ce are. ♦ (Despre păsări) Fără pene. (Atestat în forma de plural goli) Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere; De-a foamei grea durere, Ei casc din pliscușoare, cer milă pliscuind. DONICI, forme 92. ♦ (Despre copaci) Fără frunze. (Despre pereți) Fără tablouri sau alte podoabe. 2. (Despre locuri, dealuri, stînci, munți etc.; în opoziție cu acoperit) Fără vegetație, mai ales fără copaci. Dincolo ochii vedeau o stîncă de piatră goală, al cărei sîn se deschidea și da naștere unui brad rătăcit de soții săi. BOLINTINEANU, O. 329. Pustietatea goală sub arșița de soare în patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare. ALECSANDRI, P. III 89. Stîncoasele ei coaste sure și goale. NEGRUZZI, S. I 160. Pe dealurile cele goale, cînd este soare și să strîng sumă de dobitoace sălbatice, nu e mai frumos lucru decît a le vedea cineva și cum stau pîlcuri, pîlcuri. GOLESCU, Î. 81. ♦ (Despre o suprafață) Neacoperit. Am pus tacîmurile pe masa goală. • Expresia: Sub cerul gol = fără adăpost. Pe pămîntul gol sau pe scîndura goală = fără așternut. Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntu gol. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 460. ♦ Descoperit. Vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului, și atunci rămînea oiștea goală pe de-o parte. CREANGĂ, P. 106. ♦ (Despre săbii, paloșe etc.) Scos din teacă. Jder și monahul Nicodim au venit cu săbiile goale asupra boierilor pribegi. SADOVEANU, forme J. 706. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale. ODOBESCU, S. I 157. Nu-i la vie, și-i în casă, Cu paloșul gol pe masă. ALECSANDRI, P. P. 124. 3. (Despre alimente) Fără alte bucate de care este însoțit de obicei. Udătură ceva avut-ați verb reflexiv:eunul? – Nimic, domnule judecător; numai pîne goală și apă rece. CREANGĂ, A. 147. II. (În opoziție cu plin) 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prepoziție «de», indicînd ceea ce lipsește) Care nu are, nu conține, nu cuprinde nimic înăuntru; deșert. Minerul I reintră în cîrciumă cu paharul gol. DAVIDOGLU, M. 22. Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală. CREANGĂ, P. 44. • figurat Vedeam uimit și cu sufletul gol, unde ajunsesem. CAMIL PETRESCU, U. N. 132. Mi-e capul gol și sufletul greu. IBRĂILEANU, A. 165. • Locuţiune adverbiala A gol = (pe lîngă verbul «a suna»; despre vase) ca un lucru gol. Focul puștii de vînătoare e o pocnitură găunoasă, sună a gol. DUMITRIU, N. 150. • Expresia: Cu mîna goală (sau cu mîinile goale) = a) fără nimic, fără nici un dar. N-ai să ieși cu mînele goale de la casa mea. CREANGĂ, P. 288; b) fără nici o armă. Fără pistoale, Numai cu mînele goale. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 286. Pe inima goală sau pe stomacul gol = pe nemîncate. ♦ În care nu se află nimic; pustiu; (despre camere) nemobilat. Într-o clipă peronul rămase gol. DUMITRIU, N. 77. Casa era goală, ca un mormînt gol. CAMIL PETRESCU, U. N. 153. El întră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. EMINESCU, N. 38. Pe cîmpul gol el vede un copil umblînd desculț Și cercînd ca să adune într-un cîrd bobocii mulți. id. O. I 83. ♦ figurat Lipsit de... Ochii pașei mari s-aprind... Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi. Veniți cu bine! De frunze și de cîntec goi, Plîng codrii cei lipsiți de voi. id. ib. 90. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 2. figurat Care nu reprezintă nimic în realitate, fără temei. Să se mai hrănească și boierii cu vorbe goale, că noi ne-am săturat. REBREANU, R. I 320. Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară. CREANGĂ, P. 320. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune, Înșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. EMINESCU, O. I 226. ♦ (Despre formă) Fără fond, fără conținut. A vorbit în general, împotriva formelor goale, a formei fără fond. IBRĂILEANU, ST. Hristos 99. – plural și: (învechit) goli. Forme diferite ale cuvantului gol: goÁlĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GOL: GOL2, goluri, substantiv neutru Spațiu liber; vid. Acest zid [de munți] neregulat și larg stăpînea valea Dîmboviței și de pe el privirea cădea în gol și în prăpastie. GALACTION, O. I 346. În golul înalt de sub picioarele mele, se întindea spre răsărit noianul fără hotar al munților pitici. HOGAȘ, M. N. 165. O floare dacă naște și-ndată dacă moare, Se face în grădină un gol pentru o floare? MACEDONSKI, O. I 48. • figurat Amîndoi simțeau în sufletul lor un gol chinuitor. BART, E. 182. Deodată mi se făcu gol în cap și nu mai gîndii nimic. VLAHUȚĂ, N. 169. Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor, În inimi iubitoare, iubiții care mor. ALECSANDRI, P. III 79. • Golul ferestrei sau al ușii = spațiul liber care se lasă în perete pentru a se așeza acolo o fereastră, o ușă. Gol de aer = zonă din atmosferă unde avionul întîlnește curentul descendent. (În economia capitalistă) Gol de producție = stagnare temporară a producției datorită deficiențelor de organizare, lipsei de materii prime etc. • Locuţiune adverbiala În gol = a) (pe lîngă verbele «a sări», «a se arunca», «a se prăbuși» etc.) în aer (cînd se străbate o distanță oarecare pînă la pămînt); în prăpastie. (figurat) Eram singur, în gol, atîrnat ca și cînd îmi căzuse o scară de subt picioare. CAMIL PETRESCU, U. N. 230; b) (adesea pe lîngă verbele «a se uita», «a privi») cu privirea fixă, fără a avea un obiect precis, fără țintă. În zdruncinăturile trăsurii, în scrîșnirile arcurilor ruginite, cu ochii în gol, cu fața plină de un zîmbet de vis, se gîndea la ființele iubite rămase la casa bătrînească. SADOVEANU, O. IV 5. Bologa se pomeni singur, pironit în același loc, cu ochii în gol, uluit de vedenii. REBREANU, P. S. 79; c) fără folos, zadarnic. Pe unde se ducea, tot în gol îmbla. CREANGĂ, P. 144. • Expresia: A umple un gol = a completa o lipsă. (figurat) M-am apropiat de dulapurile de cărți, căutînd ceva care să-mi umple golul acelui ceas. SADOVEANU, E. 5. A simți un gol la stomac = a simți foame. A (se) da de gol = a (se) da pe față, a (se) trăda. Se temea că mai curînd ori mai tîrziu se va da de gol și nu numai va strica toată treaba, dar își va băga totodată și capul în primejdie. SLAVICI, O. I 186. Ochii și sprincenile Fac toate pricinile... Și cu foc și cu pîrjol Pe amor îl dau de gol. ALECSANDRI, T. I 126. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol, prevestind un insucces sau ghinion. ♦ Loc lipsit de vegetație, mai ales de copaci. Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stîncă solitară. ALECSANDRI, P. III 281. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GOL: GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adjectiv, (II) goluri, substantiv neutru I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. vezi dezbrăcat, nud, desculț. • Expresia: (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; prin extensie sărac. • Expresia: A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. • Expresia: Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. • (Substantivat) Sună a gol. • Expresia: Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. figurat Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. substantiv neutru Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. • Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. • Locuţiune adverbiala În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. • Expresia: A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din limba slavă (veche) golŭ. Forme diferite ale cuvantului gol: goÁlĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GOL: GOL2, GOÁLĂ, (I) goi, goale, adjectiv, (II) goluri, substantiv neutru I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. • Expresia: (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; prin extensie sărac. • Expresia: A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. • Expresia: Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. • (Substantivat) Sună a gol. • Expresia: Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. figurat Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. substantiv neutru Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. • Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. • Locuţiune adverbiala În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. • Expresia: A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din limba slavă (veche) golŭ. Forme diferite ale cuvantului gol: goÁlĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gol: gol, goálă adjectiv, plural goĭ (în nord și golĭ), goale (vechea slavă limba bulgară golŭ). Nud, fără haĭne, neîmbrăcat, despoĭat, neîncălțat: a umbla cu peptu, cu capu gol, cu picĭoarele goale. Vid, deșert, care nu conține nimica: butoĭ gol, casă goală. Simplu, fără alt-ceva: a mînca pîne goală. ( vezi sadea). figurat Vorbe goale, promisiune goală. Curat, pur, neornat: adevăru gol. Aidoma, adevărat, real, însușĭ: baba asta e dracu gol. Cu mîna goală, fără armă, și (figurat) fără rezultat, fără folos: cine se duce la vînat cu mîna goală (fără pușcă), se întoarnă tot cu mîna goală (fără vînat). Cu sabia goală, cu sabia nudă, afară din teacă, scoasă. A fi gol deget, pistol, pușcă, toacă, a fi gol ca degetu, pistolu, pușca, toaca, adică absolut nud. substantiv neutru, plural urĭ. Loc, spațiŭ gol: a umplea un gol. Abis, prăpastie: a cădea în gol. A lovi pe cineva în gol, a-l lovi în deșert, supt coaste. A lovi în gol, a lovi în sec, zadarnic. Moartea luĭ a lăsat un mare gol, se simte mult. A da de gol, a demasca, a trăda: vorba asta te dă de gol. Forme diferite ale cuvantului gol: goálă ghemo- Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GOL: GOL adjectiv, s. 1. adjectiv despuiat, dezbrăcat, dezgolit, neîmbrăcat, nud, (regional) pieligos, (Transilvania și Moldova) tîrșit. (Om gol.) 2. adjectiv golaș, pleșuv, (rar) pleș. (Un vîrf muntos gol.) 3. adjectiv deșert, vid, (învechit și popular) sec, secat, (învechit) pustiu. (Un vas gol.) 4. adjectiv golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie gol.) 5. adjectiv găunos, secolul (Nuci gol.) 6. adjectiv deșert, nelocuit, nepopulat, pustiu, (învechit) pustiicios. (O așezare gol.) 7. adjectiv deșert, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios, pustiit. (Loc, ținut gol.) 8. substantiv vid. (Se face un mare gol în jurul său.) 9. adjectiv neîncărcat, (regional) secolul (Avea arma gol.) 10. adjectiv necirculat, neumblat, pustiu. (Drumuri gol.) 11. adjectiv liber, neocupat, (învechit și popular) slobod. (În sală a rămas un scaun gol.) 12. adjectiv alb, nescris. (Rînd gol pe o foaie scrisă.) 13. substantiv lacună, lipsă. (Completează golurile.) 14. adjectiv simplu, (învechit și regional) secolul (A mîncat pîine gol.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru gol: gol (goálă), adjectiv – 1. Dezbrăcat. – 2. Deșert, lipsă de conținut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. limba slavă (veche) (limba bulgară, limba sârbă, Hristos, limba slovenă) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – derivat golan, substantiv masculin (derbedeu), cu sufix -an (derivat din limba sârbă golem propusă de Graur, limba română, LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, substantiv feminin (fată sau femeie neserioasă); golăneț, adjectiv (îmbrăcat sărăcăcios); golaș, adjectiv (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliș de protecție), conform limba sârbă golac; golănime, substantiv feminin (sărăcie; mulțime de golani); goli, verb (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; învechit, a prăda, a jefui, a fura), conform limba sârbă goliti; goliciune, substantiv feminin (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, substantiv feminin (învechit, goliciune); golime, substantiv feminin (gol, lipsit de conținut); desgoli, verb (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucișarea cu desveli. Forme diferite ale cuvantului gol: goálă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GOL: GOL adjectiv 1. Golul b. (Ur XXII 87). 2. Golea (Ard; Moț); – haiduc (G Dem 584, 588). 3. Golăe forma mold. (Ștef; 16 A III 10); Golăești s.; Golie (G Ștef); Golăi și Golea (Băl II; Sur II) sau < Neagolea, vezi Neagu IV 8; Golîi, Lazăr (16 A I 359); Golae, Ursachi (Isp VI1). 4. Goli ar. (Fărș); Golia leremia, ș.a. (Hurm XI) și s.; Golie act. 5. Golăul (Braș). 6. Golăiaș boier, 1600 (G Neamț II 2); Golăeș, diac 1740 (BGI VII 20). 7. Golaș, (< adjectiv golaș) țig. (16 B II 16); Golășei s. 8. Golanca, marital (Glos). 9. Goleș s. 10. Goleț (16 B III 143) și substantiv băn.; -i s. 11. Golin, boier (13 – 15 B 65; Ț-Rom 65; Fior 19); -easa s. 12. Goliț/a s.; -ă b. (16 B II 379). 13. + -cea, Golcea (Moț; 16 B I 60). 14. + -man, Goliman, L. (Sd VII 236). 15. Goloiul, Gh., munt. (Sd V 489). 16. Cu fonetism limba ucraineană Holuță fam. (Buc). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GOL: GOL2 goluri n. 1) Spațiu liber; vid. * În gol în aer; nesusținut. gol de aer zonă din atmosferă care conține curenți de aer descendenți ce influențează zborul avioanelor. A privi (sau a se uita) în gol a avea privirea absentă; a privi fără de țintă. A simți un gol la stomac a simți foame. 2) Loc lipsit de vegetație și de populație. 3) Lipsă a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacună. Texte cu multe goluri. • A umple un gol a completa o lipsă. A (se) da de gol a (se) demasca. /<sl. golu Forme diferite ale cuvantului gol: goluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gol: gol a. 1. neîmbrăcat, despoiat: copil gol; a da de gol, a descoperi; 2. descoperit: cu capul gol; 3. neîncălțat: cu picioarele goale; 4. scos din teacă: cu sabia goală; 5. care nu conține nimic, deșert: sticlă goală, cu mâinile goale; fig; vorbe goale; 6. curat, neîmpodobit: adevărul gol; 7. aidoma: e dracu gol. [slava GOLŬ]. ║ n. 1. culme goală: ca pe un gol de munte o stâncă solitară AL.; 2. spațiu deșert: a umplea un gol. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GOL: GOL1, goluri, substantiv neutru (La unele jocuri sportive) Introducerea mingii în poarta echipei adverse, precum și punctul cîștigat prin aceasta. A marca un gol. ▭ La numai 7 minute de la începerea meciului s-a marcat primul gol. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767. – Scris și: (după englezește) goal. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GOL: GOL3 goluri n. 1) (la unele jocuri sportive) Introducere a mingii în poarta echipei adverse. 2) Punct marcat în favoarea echipei ce a reușit această introducere. /<sl. golu Forme diferite ale cuvantului gol: goluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GOL: GOL1, goluri, substantiv neutru (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reușit această introducere. – Din limba engleză goal. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GOL: GOL1, goluri, substantiv neutru (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din limba engleză goal. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GOL: GOL substantiv neutru Punct câștigat la unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. [plural -uri. / < limba engleză goal]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GOL: GOL substantiv neutru punct marcat în unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. (< limba engleză goal) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Gol: Gol ≠ aglomerat, arhiplin, îmbrăcat, plin, încărcat, înveșmântat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru gol: gol (goluri), substantiv neutru – Punct marcat în favoarea unei echipe. limba engleză goal. Forme diferite ale cuvantului gol: goluri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gol: gol (spațiu liber, punct marcat în sport) substantiv neutru, plural góluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gol: gol adjectiv masculin, plural goi; forme singular goálă, plural goále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gol: gol1 adjectiv masculin, plural goi; forme goálă, plural goále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a da de gol: a da de gol expresie a divulga, a deconspira. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gol: gol2 substantiv neutru, plural góluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DA DE GOL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gol Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om gol. Un vîrf muntos gol. Un vas gol. O vistierie gol. Adjectiv găunos, secolul Nuci gol. O așezare gol. Loc, ținut gol. Se face un mare gol în jurul său. Adjectiv neîncărcat, regional secolul Avea arma gol. Drumuri gol. În sală a rămas un scaun gol. Rînd gol pe o foaie scrisă. Completează golurile. Adjectiv simplu, învechit și regional secolul A mîncat pîine gol. Un vas gol. O vistierie goloală. Se face un mare gol în jurul său. Completează golurile. Adjectiv simplu, învechit și regional secolul A mâncat pâine goloală. GOL2 goluri n. * În gol în aer; nesusținut. Gol de aer zonă din atmosferă care conține curenți de aer descendenți ce influențează zborul avioanelor. A privi sau a se uita în gol a avea privirea absentă; a privi fără de țintă. A simți un gol la stomac a simți foame. Texte cu multe goluri. • A umple un gol a completa o lipsă. A se da de gol a se demasca. GOL3 goluri n. |
GRAMATICA cuvântului gol? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gol. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gol poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE gol? Vezi cuvântul gol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gol?[ gol ] Se pare că cuvântul gol are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gol Inţelegi mai uşor cuvântul gol dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cu sau în pielea goală = fără haine, dezbrăcat complet Cu sau în capul gol = cu capul descoperit Cu sau în picioarele goale = desculț Gol nap sau ca napul sau gol pușcă, gol ca degetul = gol de tot; figurat lipsit, sărac, fără nimic Cu coatele goale = rupt în coate; figurat zdrențăros, sărac lipit pămîntului Adevărul gol goluț = adevărul spus verde în față, fără menajamente, fără ascunzișuri, fără cruțare; adevărul crud, adevărul adevărat Minciună goală = minciună curată, nimic decît minciună A lăsa gol = a jefui pe cineva de tot ce are Sub cerul gol = fără adăpost Pe pămîntul gol sau pe scîndura goală = fără așternut Locuţiune adverbiala A gol = pe lîngă verbul «a suna»; despre vase ca un lucru gol Cu mîna goală sau cu mîinile goale = a fără nimic, fără nici un dar Pe inima goală sau pe stomacul gol = pe nemîncate Golul ferestrei sau al ușii = spațiul liber care se lasă în perete pentru a se așeza acolo o fereastră, o ușă Gol de aer = zonă din atmosferă unde avionul întîlnește curentul descendent În economia capitalistă Gol de producție = stagnare temporară a producției datorită deficiențelor de organizare, lipsei de materii prime etc Locuţiune adverbiala În gol = a pe lîngă verbele «a sări», «a se arunca», «a se prăbuși» etc A umple un gol = a completa o lipsă A simți un gol la stomac = a simți foame A se da de gol = a se da pe față, a se trăda În superstiții A-i ieși cuiva cu golul = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol, prevestind un insucces sau ghinion A fi cu coatele goale = a a fi cu haina ruptă în coate; b a fi îmbrăcat sărăcăcios; a fi sărac Adevărul gol -goluț = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat Minciună goală = minciună evidentă A lăsa pe cineva gol = a jefui pe cineva de tot ce are Sub cerul gol = a fără adăpost; b afară, în aer liber Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului Cu mâna goală = a fără nici un dar, fără nici un ban; b care nu are sau neavând nici o armă asupra sa Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent Gol de producție = stagnare temporară a producției Locuţiune adverbiala În gol = a în abis sau prin aer îndreptându-se cu viteză în jos; b cu privirea fixă, fără țintă; c fără folos, zadarnic A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală A simți un gol la sau în stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei A se da de gol = a se trăda, a se demasca În superstiții A-i ieși cuiva cu golul = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol prevestindu-i prin aceasta un insucces A fi cu coatele goale = a a fi cu haina ruptă în coate; b a fi îmbrăcat sărăcăcios; a fi sărac Adevărul gol -goluț = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat Minciună goală = minciună evidentă A lăsa pe cineva gol = a jefui pe cineva de tot ce are Sub cerul gol = a fără adăpost; b afară, în aer liber Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului Cu mâna goală = a fără niciun dar, fără niciun ban; b care nu are sau neavând nicio armă asupra sa Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent Gol de producție = stagnare temporară a producției Locuţiune adverbiala În gol = a în abis sau prin aer îndreptându-se cu viteza în jos; b cu privirea fixă, fără țintă; c fără folos, zadarnic A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală A simți un gol la sau în stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei A se da de gol = a se trăda, a se demasca În superțiții A-i ieși cuiva cu golul = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol prevestindu-i prin aceasta un insucces |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gol |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca din sau ca în gură de șarpe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul GOL se conjugă: ei ele goli
