 | as |
|
| Bucată [ bu-ca-tă ] VEZI SINONIME PENTRU bucată PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a da bine cu bucata în mai multe dicționareDefinițiile pentru a da bine cu bucata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCÁTĂ, bucăți, substantiv feminin 1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frîntură. Într-un șomoiog era o bucată de sîrmă și cu ea și-a zdrelit toată palma. PAS, L. I 79. O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. [Făt-Frumos] prăvăli o bucată de stîncă. EMINESCU, N. 7. • Expresia: A face (sau a rupe, a sfîșia, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a sfîșia etc.) în părticele mici de tot. Cînd se umfla o dată, rupea lanțul bucăți. PAS, L. I 58. Norii se rupeau bucăți pe cer. EMINESCU, N. 11. Întru o clipală îl făcu bucăți. NEGRUZZI, S. I 156. 2. Parte dintr-un întreg (despărțită sau nu de acesta), considerată ca un întreg sau ca o unitate de sine stătătoare. O bucată de pămînt • O bucată de stofă, ▭ Cînd eram la mama fată, Purtam rochii de bucată. ALECSANDRI, P. P. 406. • Expresia: Om dintr-o bucată = om cu caracter integru. • (Determinat prin «de drum», «de cale» etc.) Distanță. Mai avem o bucată bună de drum. SADOVEANU, N. forme 60. N-apucase calul să se depărteze o bucată de locuțiune.. și iată zmeoaica iară îi ajunse. ISPIRESCU, L. 194. ♦ (Eliptic) Da bună bucată am mers! CREANGĂ, P. 119. ♦ (Determinat prin «de timp», «de verb reflexiv:eme» etc.) Interval. Auzi atîtea snoave... încît îți ajunge pe o mare bucată de verb reflexiv:eme. SADOVEANU, O. VII 288. M-a lăsat in voia mea, pentru o bucată de verb reflexiv:eme. CREANGĂ, A. 16. În eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, aricit de mare sau aricit de mică, numai clipă suspendată? EMINESCU, N. 32. • (Eliptic) Și soarele au stătut o bucată în locuțiune SBIERA, P. 113. ♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. Bucată de săpun. ♦ Unitate de numărare; exemplar. A cumpărat pahare... 18 bucăți. • Expresia: (În opoziție cu: cu toptanul, cu ridicata) Cu bucata = cu amănuntul, în detaliu. Se vinde cu kilogramul sau cu bucata. A plăti (o muncă) cu bucata = a plăti în acord, y. acord. 3. Operă literară sau muzicală (de obicei de proporții reduse). [Alecsandri] se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 127. Caragiale... a scris și bucăți de altă natură, nu numai satire. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 246. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, substantiv feminin I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de verb reflexiv:eme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. • Expresia: A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La plural ) (Feluri de) mâncare. • Expresia: A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (popular) (Recoltă de) grâne, cereale. – latina buccata. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCÁTĂ bucataăți forme 1) Parte separată (prin rupere, tăiere, sfărâmare etc.) dintr-un întreg. bucata de pâine. bucata de stofă. • bucata de drum porțiune (de drum). bucata de timp (sau verb reflexiv:eme) interval de timp; perioadă. 2) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; exemplar. bucata de săpun. bucata de zahăr. • A vinde cu bucataata a vinde cu amănuntul; en detail. A-i face cuiva bucataata a-i face cuiva neplăceri. Om dintr-o bucata om foarte cumsecade. 3) Creație artistică (muzicală sau literară) de dimensiuni reduse sau fragment de creație artistică. [G.-D. bucății] /<lat. buccata Forme diferite ale cuvantului bucata: bucataăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCATĂ s. 1. crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (popular) dărab, partal, (învechit și regional) părtenie, (regional) jarchină, ștuc. (O bucata dintr-un tot.) 2. fîșie, limbă, petic, sprînceană. (O bucata de pădure.) 3. exemplar. (A cumpărat două bucata.) 4. compoziție, piesă. (O bucata muzicală.) 5. (la plural ) recoltă, rod, (învechit) vipt. (A strîns bucata cîmpului.) 6. distanță, interval, (regional) postată. (A parcurs o bună bucata din drum.) 7. interval, răstimp. (A trecut o bună bucata de timp de cînd nu ne-am văzut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCATĂ substantiv 1. – Ioan, mold. (BCI IV 200; Glos; 16 A 1 219). 2. Bucate-Direpte, Ioan (17 A II 177), poate aceeași persoană cu precedentul, zis și Bucatâ-dreaptă I. (Sur XXI). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bucată: bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bucắții; plural bucắți; abreviere buc. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bucată: bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bucății; plural bucăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a da bine cu bucata: a da bine cu bucata expresie (argoul lumii interlope) a lovi bine cu pumnul. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bucată: bucată, bucate substantiv feminin (deț.) lovitură cu pumnul. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUCATĂ: BUCÁTĂ substantiv verbal prăjină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bucată: bucată substantiv verbal PRĂJINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DA BINE CU BUCATA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bucată Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bucată dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BUCÁTĂ bucatăăți forme 1 Parte separată prin rupere, tăiere, sfărâmare etc. Bucată de pâine. Bucată de stofă. • bucată de drum porțiune de drum. Bucată de timp sau verb reflexiv:eme interval de timp; perioadă. Bucată de săpun. Bucată de zahăr. • A vinde cu bucatăata a vinde cu amănuntul; en detail. A-i face cuiva bucatăata a-i face cuiva neplăceri. Om dintr-o bucată om foarte cumsecade. O bucată dintr-un tot. O bucată de pădure. A cumpărat două bucată. O bucată muzicală. A strîns bucată cîmpului. A parcurs o bună bucată din drum. A trecut o bună bucată de timp de cînd nu ne-am văzut. O bucată dintr-un tot. O bucată de pădure. |
GRAMATICA cuvântului bucată? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bucată. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bucată poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bucată? Vezi cuvântul bucată desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bucată?[ bu-ca-tă ] Se pare că cuvântul bucată are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bucată Inţelegi mai uşor cuvântul bucată dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe bucăți sau în bucăți sau bucăți-bucăți = a rupe sau a sfîșia etc Om dintr-o bucată = om cu caracter integru În opoziție cu: cu toptanul, cu ridicata Cu bucata = cu amănuntul, în detaliu A plăti o muncă cu bucata = a plăti în acord, y A vinde sau a cumpăra cu bucata = a vinde sau a cumpăra cu amănuntul, în detaliu A plăti cu bucata sau, rar bucată = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite Om dintr-o bucată = om integru A face cuiva bucata = a face cuiva cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bucată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fosforos, -oasă, fosforoși, -oase, adjectiv în sintagmele acid fosforos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bucată are forma: bucắți
