 | as |
|
| Cuvânta [ cu-vân-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cuvânta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cuvanta cuvant în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cuvanta cuvant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuvânta (forma la infinitiv) A cuvânta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuvânta: cuvânta [Atestat: DOSOFTEI, PS. 16 / prezentul indicativ: cuvânt / Etimologie: moștenit din latinescul convento, -are] 1 (Înv) A vorbi. 2 (Nob; înv) A descrie. 3 verb reflexiv: (Înv) A se spune. 4 verb tranzitiv: (îe) A cuvanta de bine sau de rău (pe cineva) A vorbi de bine sau de rău pe cineva. 5 verb tranzitiv: A articula cuvinte. 6 verb reflexiv: A se adresa cuiva. 7 verb tranzitiv: A pune o vorbă bună pe lângă cineva. 8 verb tranzitiv: (Rar; îe) A-l cuvanta (pe cineva) A se adresa cuiva. 9 verb tranzitiv: (îae) A-i da cuiva cuvântul. 10 verb reflexiv: (Nob; înv; îe, după sl vele-recevati] A mare cuvanta A se răsti la cineva. 11 verb tranzitiv: (Înv) A slăvi. 12 verb reflexiv: (Înv) A binecuvânta. 13 verb tranzitiv: A da ordin. 14 verb tranzitiv: A declara. 15 verb reflexiv: A ține un discurs. 16 verb reflexiv: A recita. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUVÂNTA cuvânt 1.: A CUVÂNTÁ cuvânt 1. tranzitiv 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta în fața unui public. 2. intranzitiv A fi în stare să-și exprime gândurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvânta: cuvânta verb vezi AFIRMA. DECLAMA. DECLARA. MĂRTURISI. RECITA. RELATA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvânta: cuvântá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cuvântéz, persoana a treia singular: el / ea și plural cuvânteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuvânta: cuvântá (a cuvanta) verb, indicativ prezent 3 cuvânteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUVANTA CUVANT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuvânta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuvânta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 verb tranzitiv: îe A cuvânta de bine sau de rău pe cineva A vorbi de bine sau de rău pe cineva. 8 verb tranzitiv: Rar; îe A-l cuvânta pe cineva A se adresa cuiva. 10 verb reflexiv: Nob; înv; îe, după sl vele-recevati] A mare cuvânta A se răsti la cineva. Cuvântá a cuvânta verb, indicativ prezent 3 cuvânteáză. |
GRAMATICA cuvântului cuvânta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuvânta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvânta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuvânta? Vezi cuvântul cuvânta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuvânta?[ cu-vân-ta ] Se pare că cuvântul cuvânta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuvânta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vătășie de plai?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cuvânta se conjugă: ei ele cuvânteáză
