eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a cuta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Cută [ cu-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU cută PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a cuta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a cuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cuta
Verbul: a cuta (forma la infinitiv)
A cuta conjugat la timpul prezent:
  • eu cutez
  • tu cutezi
  • el ea cutează
  • noi cutăm
  • voi cutați
  • ei ele cutează
VEZI VERBUL a cuta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUTĂ:
CÚTĂ, cute, substantiv feminin

1. Îndoitură adîncă într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, creț, fald. îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418.
       • (Poetic) Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73.
       • figurat Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîsdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adine de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. forme 34. O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. forme 16.
♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hîrtie în locul unde au fost îndoite.
       • încrețitură, îndoitură a scoarței pămîntului. [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245.

2. Zbîrcitură (în pielea de pe obraz). I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, vezi L.

 9. Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTĂ:
CUTĂ s.

1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură. (cuta a unei rochii.)

2. boțitură, creț, încrețitură, îndoitură. (cuta a pantalonilor necălcați.)

3. îndoitură, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (cuta la un obiect de îmbrăcăminte.)

4. (geologie) încrețitură. (cuta a scoarței terestre.)

5. (anatomie) încrețitură, pliu, (rar) sin. (La gușa unor animale se jormează cutae.)

6. creț, dungă, încrețitură, rid, zbîrcitură, (popular) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilvania) ranț, (fjg.) brazdă. (Față plină de cutae.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTĂ:
CÚTĂ, cute, substantiv feminin

1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
♦ (geologie) Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare2.

2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

– Din limba bulgară kuta.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTA:
CUTA verb

1. a plisa. (cuta o fustă.)

2. a drapa. (cuta un material textil.)

3. (geologie) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a cuta în urma seismului.)

4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (familial) a (se) smochini, (figurat) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se cuta la obraz.)

5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul cuta fața apei.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTĂ:
CÚTĂ, cute, substantiv feminin

1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice.

2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

– Din limba bulgară kuta.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CUTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTA:
CUTÁ, cutez, verb

I.

1. tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
♦ reflexiv (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2.

2. reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensie (despre oameni) a îmbătrâni.

– Din cută.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CUTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTA:
CUTÁ, cutez, verb

I.

1. tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
♦ reflexiv (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare2.

2. reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensie (despre oameni) a îmbătrâni.

– Din cută.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cută
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cută:
cută substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: cutate / Etimologie: bg кyтa] 1 Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o țesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 Încrețitură a scoarței pământului sub acțiunea forțelor tectonice. 4 Rid.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CUTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTĂ:
CÚTĂ cutae forme

1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte.

2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț.

3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /<bulg. kuta
Forme diferite ale cuvantului cuta: cutae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cuta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuta:
cuta [Atestat:

I. P. VOITEȘTI, ap. DA / prezentul indicativ: cutatez / Etimologie: cută] 1 verb tranzitiv: A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 verb reflexiv: (despre scoarța pământului) A suferi o cutare2 (2). 3 verb reflexiv: (despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se rida. 4 verb reflexiv: (Pex; despre oameni) A îmbătrâni.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cută
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cută:
cútă forme, plural e (cp. cu latina cŭtis, pele moale. vezi cuțit). Vest. Îndoitură, încrețitură la haĭne. Zbîrcitură pe pele. Felie în lungu fructuluĭ: o cută de pepene.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CUTA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUTA:
CUTÁ verb

1. vezi plisa.

 2. vezi drapa.

 3. (geologie) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a cuta în urma seismului.)

4. vezi rida.

 5. vezi încreți.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță2 substantiv feminin [Atestat: REV. CRIT. III, 121 / Plural: cutațe / Etimologie: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cută
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cută:
cută forme

1. îndoitură la postavuri;

2. sbârcitură;

3. fășie: ridiche în cute și felii. [conform serb. KUT, unghiu].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

A CUTA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUTA:
A CUTÁ a cutaéz tranzitiv

1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa.

2) A face să se cuteze. /Din cută
Forme diferite ale cuvantului a cuta: a cutaéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cuță
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță2, cuțe, substantiv feminin (regional)

1. cățea.

2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță1 substantiv feminin [Atestat: RĂDULESCU-CODIN / Plural: cutațe / Etimologie: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cuță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță3 substantiv feminin [Atestat: ALECSANDRI, T. 435 / Plural: cutațe / Etimologie: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cuță
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță1, cuțe, substantiv feminin (regional; mai ales la plural ) fâșii de slănină pentru afumat.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cuță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuță:
cuță forme fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [ vezi cuțu].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cuta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuta:
cutá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cută
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cută:
cútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cútei; plural cúte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cuta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuta:
cutá (a cuta) verb, indicativ prezent 3 cuteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Cuța
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cuța:
Cuța, Cuțescu vezi Ana II

3.
Forme diferite ale cuvantului cuta: cuțescu
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

cută
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cută:
cútă substantiv feminin, plural cúte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A cuta
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A cuta:
A cuta ≠ a descreți
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A CUTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A cuta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a cuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A cuta a unei rochii.
A cuta a pantalonilor necălcați.
A cuta la un obiect de îmbrăcăminte.
A cuta a scoarței terestre.
La gușa unor animale se jormează a cutae.
Față plină de a cutae.
A cuta o fustă.
A cuta un material textil.
Suprafața pămîntului s-a a cuta în urma seismului.
Se a cuta la obraz.
Vîntul a cuta fața apei.
Cută substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: a cutate / Etimologie: bg кyтa] 1 Îndoitură adâncă într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu.
A cuta a unei rochii.
A cuta la un obiect de îmbrăcăminte.
A cuta a scoarței terestre.
CÚTĂ a cutae forme 1 Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte.
DA / prezentul indicativ: a cutatez / Etimologie: cută] 1 verb tranzitiv: A încreți un material textil, a plia, a drapa.
Suprafața pământului s-a a cuta în urma seismului.
III, 121 / Plural: a cutațe / Etimologie: mg koca] Mgm Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.
A CUTÁ a cutaéz tranzitiv 1 rochii, fuste, țesături A înzestra cu cute; a plisa.
Cuță1 substantiv feminin [Atestat: RĂDULESCU-CODIN / Plural: a cutațe / Etimologie: nct] Trs; mpl Fâșie de slănină.
435 / Plural: a cutațe / Etimologie: cf cuțu] 1-4 Cățelușă 1-4.
Cutá a a cuta verb, indicativ prezent 3 cuteáză.

GRAMATICA cuvântului A cuta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a cuta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A cuta poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A cuta sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul cuta se conjugă: ei ele cuteáză
  • group icon La plural substantivul cută are forma: cúte

CUM DESPART ÎN SILABE cută?
Vezi cuvântul cută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cută?
[ cu-tă ]
Se pare că cuvântul cută are două silabe

© 2024 qDictionar.com