 | as |
|
| Curma [ cur-ma ] VEZI SINONIME PENTRU curma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a curma curm în mai multe dicționareDefinițiile pentru a curma curm din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a curma (forma la infinitiv) A curma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURMA: CURMA verb 1. a conteni, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (învechit și popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, vîntul s-a curma.) 2. a înceta, a se întrerupe, a se opri, (figurat) a se frînge. (Cîntecul s-a curma brusc.) 3. a (se) întrerupe, a (se) opri, (figurat) a (se) tăia. (I s-a curma respirația de emoție.) 4. a întrerupe, a opri, (figurat) a reteza, a stăvili. (Nu poate curma scandalul; i-a curma vorba.) 5. a întrerupe, (figurat) a rupe. (A curma tăcerea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURMA: CURMÁ, curm, verb I. I. 1. tranzitiv (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. tranzitiv A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) frânge, a (se) rupe. 3. reflexiv (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. tranzitiv A încheia sau a întrerupe o conversație. – conform albaneză kurmue. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURMA: CURMÁ, curm, verb I. I. 1. tranzitiv (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. tranzitiv A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) frânge, a (se) rupe. 3. reflexiv (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. tranzitiv A încheia sau a întrerupe o conversație. – conform albaneză kurmue. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curma: curmá forme, plural ale (limba neogreacă kurmás și hurmás, despre în turcă [despre persoană] hurma). Poama curmaluluĭ. (Curmalele-s lungărețe, foarte dulcĭ și aŭ un sîmbure foarte dur. Ele cresc unele lîngă altele pe o coadă ca frunzele salcîmuluĭ). Constitue un aliment al Africanilor. – Vechĭ și hurma. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CURMA curm: A CURMÁ curm tranzitiv 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma brațul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) figurat A face să înceteze (pentru un timp). a curma curm o discuție. 4) A face să se curme. /Cuv. autoht. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curma: curmá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cúrmă, imperfect persoana a treia singular: el / ea curmá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cúrme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curmă: curmă substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 189/15 / V: curmarâmă / Plural: curmame / Etimologie: curma1] (Îrg) Tăiș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru curmă: cúrmă substantiv feminin (regional) ascuțiș, tăiș. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curma: curmá (a curma) verb, indicativ prezent 3 cúrmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURMA: CURMÁ verb vezi reteza, tăia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curma: curma verb vezi RETEZA. TĂIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curma: curma2 substantiv feminin vezi curmală Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CURMA CURM' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vijelia, vîntul s-a curma. Cîntecul s-a curma brusc. I s-a curma respirația de emoție. Nu poate curma scandalul; i-a curma vorba. A curma tăcerea. Curma o discuție. Nu poate curma scandalul; i-a curma vorba. A curma tăcerea. Curmă substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 189/15 / V: curmarâmă / Plural: curmame / Etimologie: curma1] Îrg Tăiș. Curmá a curma verb, indicativ prezent 3 cúrmă. |
GRAMATICA cuvântului curma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curma poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curma? Vezi cuvântul curma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curma?[ cur-ma ] Se pare că cuvântul curma are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pânză de apă subterană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul curma se conjugă: ei ele cúrmă
