eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a curge


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Curge [ cur-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU curge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a curge în mai multe dicționare

Definițiile pentru a curge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a curge
Verbul: a curge (forma la infinitiv)
A curge conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea curge
  • noi -
  • voi -
  • ei ele curg
VEZI VERBUL a curge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curge:
curge vi [Atestat: COD. VOR. 34/4 / V: (reg) cura, (îrg) cure (/ prezentul indicativ: cur, curi, cură) / prezentul indicativ: 3 curg, curgi, curge Ps: cursei Pt: curs / Etimologie: moștenit din latinescul curro, -rere] 1 (Înv) A alerga. 2 (Ent; reg; îc) Cură-în-foc Fluture-de-lumină. 3 (Pop) A o lua la fugă. 4 (despre lichide, mai ales despre apă) A se mișca în direcția pantei. 5 (despre ploaie) A cădea din abundență. 6 (Pop; îe) A curge gârlă A veni din belșug. 7 (Fam; îe) Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) Va trece mult timp. 8 (Fam; îe) Dacă nu curge, pică Chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. 9 A fi dus de apă Si: a pluti. 10 (Pan; fig) A se desfășura. 11 (Pfm) A se decolora. 12 A face să curgă (4). 13 (despre ape curgătoare) A se vărsa în... 14 (despre secreții ale corpului) A se scurge (în afară). 15 (despre sânge) A circula. 16 (despre materii nelichide) A se scurge. 17-18 (despre vase) A lăsa să se scurgă lichidul sau materia pe care le conține (datorită unui orificiu). 19-20 (despre alte obiecte) A se desfășura, a se desprinde de pe ceva (căzând). 21 (Pfm; îe) A-i curge peticele A fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 22 (Fig; despre păr) A atârna. 23-24 A năvăli, a se îngrămădi de peste tot. 25 (despre sunete, vorbe, discursuri etc.) A ieși cu ușurință, fără efort. 26 (despre evenimente) A se desfășura repede, unul după altul. 27 (despre verb reflexiv:eme, viață etc.) A trece. 28 (despre prețuri, bani etc.) A circula. 29 (despre termene, dobânzi etc.) A se socoti de la... 30 A rezulta. 31 (despre corpurile cerești) A evolua pe bolta cerului. 32 A-și avea originea Si: a izvorî, a începe, a proveni, (înv) a obârși.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CURGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURGE:
CÚRGE, persoană 3 cúrge, verb

III. intranzitiv

I.

1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei.
       • Expresia: A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.
♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna.

2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte.

3. (Despre sânge) A circula.

4. (Despre lacrimi, sudoare; prin extensie despre sânge) A se scurge, a picura.
♦ A supura.
♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea.
♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul.

5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.

6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în vițe până pe spate.
       • Expresia: A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.

7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.

II. figurat

1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință.

2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura.

3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la...

4. (învechit; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [perfectul simplu curse, participiu curs.

– Variante: (învechit și regional) cúre verb III]

– latina currere (după merge).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CURGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURGE:
CÚRGE, persoană 3 cúrge, verb

III. intranzitiv

I.

1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei.
       • Expresia: A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.
♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna.

2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte.

3. (Despre sânge) A circula.

4. (Despre lacrimi, sudoare; prin extensie despre sânge) A se scurge, a picura.
♦ A supura.
♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea.
♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul.

5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.

6. A cădea, a atârna. Părul lung curgea în vițe până pe spate.
       • Expresia: A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.

7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.

II. figurat

1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință.

2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura.

3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la...

4. (învechit; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [perfectul simplu curse, participiu curs.

– Variante: (învechit și regional) cúre verb III]

– latina currere (după merge).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A CURGE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CURGE:
A CÚRGE persoană 3 cúrge intranzitiv

1) (despre ape) A se mișca necontenit la vale.
       • a curge gârlă a veni cu prisosință.

2) figurat (despre ființe sau vehicule) A se deplasa în lanț; a veni într-un șuvoi permanent.

3) figurat (despre viață, unități de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece.
       • Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă verb reflexiv:eme.

4) (despre ploaie) A cădea din belșug.

5) (despre învelitori, acoperișuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide).

6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieși prelingându-se.

7) (despre sânge) A se mișca continuu într-un anumit sens și într-un anumit spațiu.

8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru.

9) popular (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puțin și succesiv. Grâul curge din sac.
       • A-i a curge peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) figurat (despre cuvinte, expresii etc.) A se înșira cu ușurință. /<lat. currere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CURGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURGE:
CURGE verb

1. (astăzi rar) a se scurge, (popular) a merge, (învechit și regional) a cure, a rîura, (învechit) a purcede. (Apa curge lin la vale.)

2. a trece. (Apa curge, pietrele rămîn.)

3. (fiziologie) a circula. (Sîngele curge prin vene.)

4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (popular) a-i merge. (Îi curge lacrimi din ochi.)

5. (medicina) a puroia, a supura, (popular) a musti. (Rana curge.)

6. a atîrna, a cădea, a spînzura. (Părul îi curge pe spate.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

curge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curge:
curge vezi

1. a se pune în mișcare de pe o clină sau de pe un povârniș (vorbind de lichide): râul curge lin; figurat norocul îi curge gârlă;

2. a circula liber: sângele curge în vine;

3. a trece (vorbind de timp);

4. a veni grămadă din toate părțile: curg mușterii;

5. a pica, a picura din ochi. [latina CURRERE (influențat de merge)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

curge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curge:
cúrge (a curge) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea cúrge, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea cúrse; gerunziu curgấnd; participiu curs
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CURGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURGE:
CÚRGE verb vezi decurge, proveni, reieși, rezulta, scurge, trece, urma.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

curge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curge:
curge verb vezi DECURGE. PROVENI. REIEȘI. REZULTA. SCURGE. TRECE. URMA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

curge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curge:
cúrge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea cúrge; persoana a treia plural: ei / ele curg; participiu curs
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A CURGE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
6 Pop; îe A curge gârlă A veni din belșug.
7 Fam; îe Va curge multă apă pe gârlă sau pe Dunăre Va trece mult timp.
8 Fam; îe Dacă nu curge, pică Chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.
21 Pfm; îe A-i curge peticele A fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.
       • curge gârlă a veni cu prisosință.
       • A-i curge peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.
Apa curge lin la vale.
Apa curge, pietrele rămîn.
Sîngele curge prin vene.
Îi curge lacrimi din ochi.
Rana curge.
Părul îi curge pe spate.
Apa curge lin la vale.
Apa curge, pietrele rămân.
Îi curge lacrimi din ochi.
Cúrge a curge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea cúrge, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea cúrse; gerunziu curgấnd; participiu curs.

GRAMATICA cuvântului curge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curge poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE curge?
    Vezi cuvântul curge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curge?
    [ cur-ge ]
    Se pare că cuvântul curge are două silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL curge
    Inţelegi mai uşor cuvântul curge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    A curge gârlă = a veni din belșug
    Va curge multă apă pe gârlă sau pe Dunăre = va trece mult timp
    Dacă sau de nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
    A-i curge cuiva peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
    A curge gârlă = a veni din belșug
    Va curge multă apă pe gârlă sau pe Dunăre = va trece mult timp
    Dacă sau de nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
    A-i curge cuiva peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curge

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Logaritm, logaritmi, substantiv masculin putere la care trebuie ridicat un anumit număr pozitiv, numit bază, spre a obține numărul dativ logaritm zecimal?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară
    euphorbus
    logaritm a cărui bază este numărul 10
    distanța cea mai scurtă la care trebuie plasat un obiect în fața aparatului fotografic pentru a avea o imagine clară
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app