 | as |
|
| Cumpăni [ cum-pă-ni ] VEZI SINONIME PENTRU cumpăni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cumpani în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cumpani din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cumpăni (forma la infinitiv) A cumpăni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUMPĂNI: CUMPĂNÍ, cumpănesc, verb IV. I. 1. tranzitiv A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că verb reflexiv:eau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, prin extensie, alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. forme 18. 2. tranzitiv A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, vezi L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. • figurat Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. • reflexiv reciproc. figurat O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. ♦ intranzitiv A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. • reflexiv A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. • tranzitiv Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pasiv SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. vezi 294. II. figurat 1. tranzitiv A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. • absolut Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. vezi 151. • intranzitiv Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. reflexiv A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. reflexiv A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... verb reflexiv:emea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. tranzitiv (Transilvania, Moldova) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. tranzitiv A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpení (PANN, P. vezi I 125) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cumpăni: cumpăni [Atestat: PALIA (1581), 90/2 / V: cumpanipâni, cumpanipeni, / prezentul indicativ: cumpaninesc și (îvr) cumpăn / Etimologie: cumpănă] 1-3 verb tranzitiv, reflexiv, intranzitiv: A (se) cântări, (cu balanța). 4 verb tranzitiv: (Înv; îe) A cumpani (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 verb tranzitiv: (Înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; fig) A (se) aprecia. 8 verb reflexiv: (Înv; fig) A se asemăna. 9 verb tranzitiv: (Înv; fig) A compara. 10 verb tranzitiv: (Înv; fig) A examina. 11 verb tranzitiv: (înv) A chibzui. 12 verb tranzitiv: (înv; îe) A cumpani din ochi A examina spre a stabili valoarea. 13 vi (înv; despre soare) A începe să coboare spre apus. 14 (înv) verb tranzitiv: A fî mai presus. 15 verb reflexiv: (Reg; despre obiecte) A fi gata să cadă. 16 verb tranzitiv: (Reg) A pleca într-o direcție. 17 verb reflexiv: (Reg; fig; construit cu să sau cu la) A intenționa. 18 verb reflexiv: (Reg) A se hotărî. 19 verb tranzitiv: (Înv) A îndemna. 20 verb tranzitiv: (Înv) A sfătui. 21 (Înv) verb reflexiv: (Construit absolut sau urmat de să) A se mișca la dreapta sau la stânga. 22 verb reflexiv: (Înv) A se clătina. 23 verb reflexiv: (Înv) A se legăna. 24 verb reflexiv: (Înv) A ezita. 25 verb tranzitiv: (Înv) A echilibra. 26 verb tranzitiv: (Înv; fig) A echivala cu. 27-28 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) tempera. 29 verb reflexiv: (Înv) A se cumpani A fi în agonie. 30 verb reflexiv: (Înv; îe) A i se cumpani cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 verb reflexiv: (Îvp; îe) A i se cumpani cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viața. 32 verb tranzitiv: (Pop) A așeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMPĂNI: CUMPĂNÍ, cumpănesc, verb IV. 1. tranzitiv A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. tranzitiv A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranzitiv și intranzitiv figurat A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ reflexiv A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. reflexiv figurat A lua o hotărâre; a se decide. 6. tranzitiv figurat (regional) A îndemna, a sfătui. 7. tranzitiv figurat A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMPĂNI: CUMPĂNÍ, cumpănesc, verb IV. 1. tranzitiv A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. tranzitiv A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. reflexiv și tranzitiv A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranzitiv și intranzitiv figurat A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ reflexiv A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. reflexiv figurat A lua o hotărâre; a se decide. 6. tranzitiv figurat (regional) A îndemna, a sfătui. 7. tranzitiv figurat A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUMPĂNI: A CUMPĂNÍ a cumpaniésc 1. tranzitiv 1) învechit (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. • a cumpani din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) figurat A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. • A-și a cumpani vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranzitiv (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă Forme diferite ale cuvantului a cumpani: a cumpaniésc a cumpani1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cumpăni: cumpăni verb vezi ADUCE. ALEGE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CHIBZUI. CÎNTĂRI. CODI. DECIDE. EZITA. FIXA. GÎNDI. HOTĂRÎ. INTENȚIONA. JUDECA. PLĂNUI. POTRIVI. PREGETA. PROIECTA. SEMĂNA. SOCOTI. STABILI. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cumpăni: cumpăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumpăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cumpăneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cumpăni: cumpăní (a cumpani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumpăneá; conjunctiv prezent 3 să cumpăneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMPĂNI: CUMPĂNI verb a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) echilibra, a precumpăni, (livresc) a (se) pondera. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUMPĂNI: CUMPĂNÍ verb vezi echilibra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cumpâni: cumpâni v vezi cumpăni Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUMPANI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cumpâni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cumpâni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cumpăni [Atestat: PALIA 1581, 90/2 / V: cumpânipâni, cumpânipeni, / prezentul indicativ: cumpâninesc și îvr cumpăn / Etimologie: cumpănă] 1-3 verb tranzitiv, reflexiv, intranzitiv: A se cântări, cu balanța. 4 verb tranzitiv: Înv; îe A cumpâni ceva în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 12 verb tranzitiv: înv; îe A cumpâni din ochi A examina spre a stabili valoarea. 29 verb reflexiv: Înv A se cumpâni A fi în agonie. 30 verb reflexiv: Înv; îe A i se cumpâni cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 verb reflexiv: Îvp; îe A i se cumpâni cu capul sau cu moartea A plăti cu viața. A CUMPĂNÍ cumpâniésc 1. • cumpâni din ochi a evalua ceva la prima vedere. • A-și cumpâni vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. Cumpăní a cumpâni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumpănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumpăneá; conjunctiv prezent 3 să cumpăneáscă. |
GRAMATICA cuvântului cumpâni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cumpâni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cumpâni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cumpăni? Vezi cuvântul cumpăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cumpăni?[ cum-pă-ni ] Se pare că cuvântul cumpăni are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cumpâni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în grup?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
