 | as |
|
| Culege [ cu-le-ge ] VEZI SINONIME PENTRU culege PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a culege culeg în mai multe dicționareDefinițiile pentru a culege culeg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a culege (forma la infinitiv) A culege conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULEGE: CULÉGE, culég, verb III. tranzitiv 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). vezi recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. • figurat Cine seamănă vînt culege furtună. • absolut Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. • (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ figurat A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. • absolut (În expresie) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perfectul simplu culesei, participiu cules. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru culege: culége (culég, culés), verb – 1. A strînge (se spune mai ales despre acțiunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecționa, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (În Transilvania) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zețui. – Mr. culeg, megl. culegu. latina collĭgĕre (Diez, I, 132; Pușcariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); conform italiana cogliere, prov. colhir, limba franceza cueillir, cat. cullir, spaniolă coger, portugheză colher. conform și alege. – derivat cules, substantiv neutru (strînsul recoltei); culegător, substantiv masculin (bărbat care adună recolta; zețar); culegătoreasă, substantiv feminin (femeie care adună recolta); culegar (variantă culegău), substantiv neutru (instrument de metal în care zețarul aranjează literele). Din același cuvînt latina provin, prin derivat neologică din limba franceza , colectă, substantiv feminin și ceilalți derivat, conform aici. Forme diferite ale cuvantului culege: culég culés Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culege: culege [Atestat: PRAV. 308 / prezentul indicativ: culeg / Etimologie: moștenit din latinescul colligo, -ectum, -igere] 1 verb tranzitiv: A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 verb tranzitiv: A colecționa. 3 verb tranzitiv: (Pfm; îe) A culege (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 verb tranzitiv: (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până culege Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 verb reflexiv: (Pfm; nob; despre oameni; îe) A se culege pe acasă A se întoarce acasă. 7 verb tranzitiv: A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 verb tranzitiv: (Pfm; îe) A-și culege măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 verb tranzitiv: (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULEGE: CULÉGE, culég, verb III. tranzitiv 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. • Expresia: A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ figurat A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. • Expresia: Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. • Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [perfectul simplu culesei, participiu cules] – latina colligere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULEGE: CULÉGE, culég, verb III. tranzitiv 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. • Expresia: A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ figurat A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. • Expresia: Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. • Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [perfectul simplu culesei, participiu cules] – latina colligere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CULEGE culeg: A CULÉGE culég tranzitiv 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. • a culege culeg de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) figurat A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. a culege culeg multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. a culege culeg pietricele de pe malul mării. 4) tipografie (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. /<lat. colligere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULEGE: CULEGE verb 1. a aduna, a recolta, a strînge, (Transilvania) a sureti. (A culege strugurii, bucatele de pe cîmp.) 2. a rupe. (A culege cîteva flori.) 3. a ridica, a strînge. (A culege o hîrtie de jos.) 4. a aduna, a colecționa, a strînge. (culege folclor de pe teren.) 5. (tipografie) a compune, a zețui. (culege materialul de tipărit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru culege: culege vezi 1. a strânge fructe, flori, legume; 2. a strânge bucatele câmpului; 3. a aduna, a strânge în genere: alege până culege. [latina COLLIGERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culege: culége (a culege) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele culég, persoana întâi plural: noi culégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu culeséi, persoana întâi plural: noi culéserăm; participiu culés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culege: culége verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele culég, persoana întâi plural: noi culégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu culeséi, persoana întâi plural: noi culéserăm; participiu culés Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CULEGE CULEG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culege Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culege dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3 verb tranzitiv: Pfm; îe A culege pe cineva de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 5 vta Pfm; îe Alege până culege Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 verb reflexiv: Pfm; nob; despre oameni; îe A se culege pe acasă A se întoarce acasă. 8 verb tranzitiv: Pfm; îe A-și culege măselele de pe jos A fi bătut bine. • culege de pe drumuri pe cineva a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. Culege multe laude. Culege pietricele de pe malul mării. A culege strugurii, bucatele de pe cîmp. A culege cîteva flori. A culege o hîrtie de jos. Culege folclor de pe teren. Culege materialul de tipărit. A culege câteva flori. Culege materialul de tipărit. Culége a culege verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele culég, persoana întâi plural: noi culégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu culeséi, persoana întâi plural: noi culéserăm; participiu culés. |
GRAMATICA cuvântului culege? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culege. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culege poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culege? Vezi cuvântul culege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culege?[ cu-le-ge ] Se pare că cuvântul culege are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL culege Inţelegi mai uşor cuvântul culege dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe absolut În expresie Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă A culege pe cineva de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere monotip sau rânduri linotip A culege pe cineva de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere monotip sau rânduri linotip |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL culege |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vrea sau va, vra să zică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
