 | as |
|
| Cuibări [ cu-i-bă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU cuibări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cuibari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cuibari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuibări (forma la infinitiv) A cuibări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI: CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV. 1. reflexiv (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine. ♦ figurat (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173. • figurat Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. ♦ figurat A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31. • figurat A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. 2. tranzitiv (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuibări: cuibări [Atestat: LB / prezentul indicativ: cuibariresc / Etimologie: cuibar] 1 verb reflexiv: (despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva. 2 verb reflexiv: (despre păsări) A-și face loc în cuibar (1) 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pfm; fig) A (se) așeza într-un culcuș. 5 verb tranzitiv: A mușuroi porumbul, cartofii etc. 6 verb tranzitiv: (Trs) A scotoci. 7 verb tranzitiv: (Fig) A așeza la loc ferit. 8 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se așeza cât mai bine într-un locuțiune 9 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se ghemui într-un spațiu cald și moale. 10 verb reflexiv: (Pop; despre dureri) A se localiza. 11 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se pripăși. 12 verb tranzitiv: (Rar) A așeza găinile în cuibar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI: CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV. 1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ figurat A se adăposti. ♦ figurat A se aciua, a se pripăși. 2. tranzitiv (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI: CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV. 1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ figurat A se adăposti. ♦ figurat A se aciua, a se pripăși. 2. tranzitiv (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUIBĂRI: A CUIBĂRÍ a cuibariésc 1. tranzitiv (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a mușuroi. 2. intranzitiv (despre păsări) A face cuib (și a scoate pui). Pescărușul cuibărește pe stânci. /cuib + sufix a cuibariări Forme diferite ale cuvantului a cuibari: a cuibariésc a cuibari1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI: CUIBĂRI verb a se aciua, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (învechit și regional) a se lipi, (regional) a se agesti, a se închiorchioșa, (învechit) a se sprijini. (S-a cuibari acolo de nu se știe unde.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuibări: cuibărí vezi 1. a-și face cuibul; 2. a se pune pe cuibar (vorbind de păsări); 3. figurat a se așeza undeva; 4. a prăși porumbul sau fasolea făcându-i moșoroiu la rădăcină. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuibări: cuibărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuibăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuibări: cuibărí (a cuibari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent 3 să cuibăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUIBARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CUIBĂRI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuibări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuibări [Atestat: LB / prezentul indicativ: cuibĂriresc / Etimologie: cuibar] 1 verb reflexiv: despre păsări A-și face cuibul 1 undeva. A CUIBĂRÍ cuibĂriésc 1. /cuib + sufix cuibĂriări. S-a cuibĂri acolo de nu se știe unde. Cuibărí a cuibĂri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent 3 să cuibăreáscă. |
GRAMATICA cuvântului CUIBĂRI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuibări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CUIBĂRI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cuibări? Vezi cuvântul cuibări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuibări?[ cu-i-bă-ri ] Se pare că cuvântul cuibări are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CUIBĂRI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi slobod la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
