 | as |
|
| Cuceri [ cu-ce-ri ] VEZI SINONIME PENTRU cuceri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a cuceri în mai multe dicționareDefinițiile pentru a cuceri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuceri (forma la infinitiv) A cuceri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ1, cuceresc, verb IV. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune (o țară, un teritoriu) cu puterea armelor,, prin forță. Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. • figurat Nourii cenușii bătînd în argint cucereau, albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520. Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărimat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350. 2. A smulge prin forță, a dobîndi printr-o luptă (revoluționară) susținută; a cîștiga. Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167. 3. figurat A cîștiga, a-și atrage (simpatia, dragostea, bunăvoința cuiva). vezi subjuga. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí (cucerésc, cucerít), verb – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (reflexiv) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (reflexiv) A se umili, a implora cu umilință. latina *conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Pușcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); conform prov. conquerer, limba franceza conquérir. Sensul 1 este neol., din limba franceza conquérir. Evoluția care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influențe limba slavă (veche) , presupusă de Candrea-Dens. – derivat cucerit, adjectiv (umil; pios); cuceritor, adjectiv (care cucerește); cucerie, substantiv feminin (învechit, simplitate, umilință; pioșenie); cuceritură, substantiv feminin (învechit, respect nemărginit); necucerit, adjectiv (arogant); cucernic, adjectiv (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, substantiv feminin (pioșenie, evlavie); cucernicește, adverb (evlavios). Forme diferite ale cuvantului cuceri: cucerésc cuce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERI verb 1. a lua, a ocupa, (învechit) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au cuceri cetatea.) 2. a ocupa, a subjuga, a supune, (popular) a pleca, (învechit) a pobedi, a prididi, a reduce. (A cuceri multe țări; a cuceri întreaga Galie.) 3. a cîștiga, a dobîndi, a obține, a realiza, a repurta, (Transilvania) a mirui, (învechit) a purta. (A cuceri o strălucită biruință.) 4. a cîștiga, a dobîndi. (A cuceri titlul de campion.) 5. a cîștiga. (A cuceri simpatia tuturor.) 6. a atrage, a captiva, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a cuceri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ2, cuceresc, verb IV. (Învechit; construit cu dativul) 1. reflexiv A se supune cu umilință, a se smeri, a se pleca, a se închina; a se ruga umilindu-se. Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17. 2. tranzitiv A închina, a preda în semn de supunere. Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri2 [Atestat: CORESI, EV. 444/30 / V: cucericiri / prezentul indicativ: cuceriresc și (înv) cucer / Etimologie: moștenit din latinescul conquaero, -ire] 1 verb reflexiv: (Adesea în legătură cu a se ruga; înv) A se smeri. 2 verb reflexiv: A se ruga, umilindu-se. 3 vi (Rar) A se umili înaintea cuiva. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (îvr) A (se) preda în semn de supunere. 6 verb tranzitiv: A ocupa și a supune un teritoriu cu puterea armelor. 7 verb tranzitiv: (Fig) A câștiga prin perseverență. 8 verb tranzitiv: (Fig) A-și atrage simpatia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ, cuceresc, verb IV. I. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobândi ceva prin luptă susținută; a câștiga. 2. figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. tranzitiv și reflexiv (învechit) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – latina *conquerire (= conquirere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ, cuceresc, verb IV. I. tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. tranzitiv și reflexiv (învechit) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – latina *conquerire(= conquirere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUCERI: A CUCERÍ a cuceriésc tranzitiv 1) A lua în stăpânire cu forță armată; a ocupa. 2) A capta prin însușiri deosebite (pentru a câștiga simpatia, dragostea sau bunăvoința). 3) A obține prin luptă sau prin muncă susținută. /<lat. conquerire Forme diferite ale cuvantului a cuceri: a cuceriésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cucereáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuceri: cucerí (a cuceri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent 3 să cucereáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri1 substantiv masculin plural [Atestat: N. COSTIN, L. II, 71/31 / Etimologie: bg кyкepъ] (Înv) Oameni mascați (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUCERI: CUCERÍ verb vezi închina, pleca, preda, supune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuceri: cuceri verb vezi ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A cuceri: A cuceri ≠ a elibera Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CUCERI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A cuceri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a cuceri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După lupte crîncene au a cuceri cetatea. A a cuceri multe țări; a a cuceri întreaga Galie. A a cuceri o strălucită biruință. A a cuceri titlul de campion. A a cuceri simpatia tuturor. Spectacolul l-a a cuceri. 444/30 / V: a cucericiri / prezentul indicativ: a cuceriresc și înv cucer / Etimologie: moștenit din latinescul conquaero, -ire] 1 verb reflexiv: Adesea în legătură cu a se ruga; înv A se smeri. A CUCERÍ a cuceriésc tranzitiv 1 A lua în stăpânire cu forță armată; a ocupa. După lupte crâncene au a cuceri cetatea. A a cuceri simpatia tuturor. Cucerí a a cuceri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cucerésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cucereá; conjunctiv prezent 3 să cucereáscă. |
GRAMATICA cuvântului A cuceri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a cuceri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A cuceri poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuceri? Vezi cuvântul cuceri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuceri?[ cu-ce-ri ] Se pare că cuvântul cuceri are trei silabe |