 | as |
|
| Critică [ cri-ti-că ] VEZI SINONIME PENTRU critică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a critica în mai multe dicționareDefinițiile pentru a critica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a critica (forma la infinitiv) A critica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRITICĂ: CRÍTICĂ, critici, substantiv feminin 1. Metodă de bază în acțiunea de educare a cadrelor partidului și a oamenilor muncii, constînd în dezvăluirea greșelilor și lipsurilor, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. Noi nu ne-am temut niciodată și nu ne vom teme să ne criticăm deschis pe noi și greșelile noastre în fața întregului partid. Forța bolșevismului rezidă propriu-zis tocmai în faptul că nu se teme de critică și că din critica lipsurilor sale își trage energia necesară mersului continuu înainte. STALIN, O. X 350. Critica și autocritica este o metodă specifică, socialistă, de scoatere la iveală și de binare a greutăților și contradicțiilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Critică de jos = critică pornită din mase cu scopul de a dezvălui lipsurile organelor de conducere și a contribui ca ele să fie lichidate. Cadrele de partid, organele și organizațiile partidului trebuie să plece cu atenție urechea la glasul maselor, să fie gata nu numai să învețe masele, ci să și învețe de la mase, să stimuleze critica de jos, să ducă o luptă necruțătoare împotriva celor care înăbușă critica. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2754. 2. (În mentalitatea de altădată) Dezvăluire, arătare (și judecare) a lipsurilor din acțiunile unor oameni sau a stărilor de lucruri dintr-o societate dată fără arătarea mijloacelor de îndreptare. Personajele operelor [lui L. Caragiale]... întruchipează cea mai acerbă critică a regimului de exploatare, a caracterului odios și ridicol al parlamentarismului burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 278, 1/1. • Expresia: A fi sub orice critică = a fi la un nivel cu totul scăzut. A fi mai presus de orice critică = a fi la un nivel foarte ridicat. 3. Analiză care interpretează și apreciază operele artistice sau științifice. «Contribuții la critica economiei politice», de K. Marx. ♦ Articol, studiu, recenzie în care se face o asemenea analiză; totalitatea (sau majoritatea) unor astfel de articole. Critica a apreciat succesele noii noastre literaturi. ▭ Pretutindenea în Franța, Germania, Anglia s-au născut în veacul nostru niște școli literare pe care critica le cunoaște sub. felurite numiri. IONESCU-RION, C. 100. 4. (În expresie) Critică de text = comentarii și discuții asupra formei sau conținutului unui industria textilă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ, critíc, verb I. tranzitiv 1. (Complementul indică opera înfăptuită sau persoana, gruparea, instituția care a înfăptuit-o) A scoate!a iveală lipsurile pentru ca, descoperind cauzele și indicînd mijloacele de îndreptare, să se ajungă la lichidarea greșelilor. Organizațiile de partid au datoria să analizeze periodic situația învățămîntului cadrelor din întreprinderea și instituția respectivă, să critice și să tragă la răspundere fără menajamente pe acei activiști care au o atitudine înapoiată față de studiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. • reflexiv Marx spunea că revoluția proletară se deosebește, printre altele, de oricare altă revoluție tocmai prin faptul că ea se critică singură și, criticîndu-se, se întărește. STALIN, O. X 345. 2. (În mentalitatea de altădată) A dezvălui lipsurile din acțiunile unor oameni, a arăta defectele unor stări de lucruri fără a indica mijloacele de îndreptare. Eminescu a criticat aspectele negative ale societății din timpul lui. ♦ A dezvălui cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe, defectele unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli. vezi defăima, bîrfi. Lumea e rea, critică orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL, VII 488. Îndată începu a o și critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI, S. I 238. În loc să critici greșelile străine, în loc să rîzi de alții, mai bine rîzi de tine. ALEXANDRESCU, P. A. 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ, crític, verb I. tranzitiv A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din limba franceza critiquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ, crític, verb I. tranzitiv A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din limba franceza critiquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITICĂ: CRÍTICĂ criticaci forme 1) Analiză conținând interpretarea și aprecierea operelor artistice sau științifice. 2) Dezvăluirea neajunsurilor și a greșelilor unor persoane sau instituții cu scopul de a le înlătura. • Sub orice critica la un nivel foarte scăzut. Mai presus de orice critica la un nivel foarte înalt. 3) Totalitate a studiilor care apreciază creația literară și artistică. [G.-D. criticii] /<lat. criticus, limba franceza critique Forme diferite ale cuvantului critica: criticaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru critica: critica verb tranzitiv: [Atestat: I. GOLESCU, ap. DA / V: (Trs; înv) criticaiza / prezentul indicativ: critic / Etimologie: franceza critiquer] 1 A arăta, după o cercetare atentă, defectele unei lucrări științifice, literare, artistice etc. sau ale unei persoane ori acțiuni. 2 A examina și a evidenția (cu răutate) părțile slabe ale unei persoane, acțiuni etc. 3 A mustra. 4 A bârfi. 5 A blama. 6 A cârti. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRITICĂ: CRÍTICĂ substantiv feminin I. Arta de a interpreta și aprecia operele artistice sau științifice. • Critică de text = comentarii asupra formei și conținutului unui industria textilă II. Metodă de educare constând în scoaterea la iveală a greșelilor și lipsurilor și în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. [conform limba franceza critique, italiana critica, limba rusă kritika, greacă kritike]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ verb trecut 1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva. • (peiorativ) a vorbi de rău, a bârfi. (< limba franceza critiquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ verb I. trecut A da la iveală greșelile, lipsurile (unei persoane, ale unei opere etc.), arătând cauzele și indicând mijloacele de remediere, de îndreptare. [P.i. crític. / < limba franceza critiquer, italiana criticare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A CRITICA: A CRITICA a-i freca ridichea, a lua în colimator, a lua în tărbacă, a lua în tărbacă, a lua la tangou, a prelucra, a rade (pe cineva) fără săpun, a regula (pe cineva) cu sula îndoită, a scutura. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITICĂ: CRITICĂ substantiv obiecție, observație, rezervă, (rar) observare. (Are unele critica după lectura romanului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru critică: crítică substantiv feminin, genitiv dativ articulat críticii; (observații critice) plural crítici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICÁ verb (popular) a cârti, (familial figurat) a scutura. (L-a critica zdravăn.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRITICA: CRITICA verb (popular) a cîrti, (familial figurat) a scutura. (L-a critica zdravăn.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru critica: criticá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu crític, persoana a treia singular: el / ea și plural crítică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru critică: crítică substantiv feminin, genitiv dativ articulat críticii; (observații) plural crítici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru critica: criticá (a critica) verb, indicativ prezent 3 crítică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A critica: A (se) critica ≠ a (se) lăuda Forme diferite ale cuvantului a critica: a criticase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Critică: Critică ≠ laudă Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CRITICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Critică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului critică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CRÍTICĂ criticăci forme 1 Analiză conținând interpretarea și aprecierea operelor artistice sau științifice. • Sub orice critică la un nivel foarte scăzut. Mai presus de orice critică la un nivel foarte înalt. DA / V: Trs; înv criticăiza / prezentul indicativ: critic / Etimologie: franceza critiquer] 1 A arăta, după o cercetare atentă, defectele unei lucrări științifice, literare, artistice etc. Are unele critică după lectura romanului. Are unele critică după lectura romanului. L-a critică zdravăn. L-a critică zdravăn. Criticá a critică verb, indicativ prezent 3 crítică. |
GRAMATICA cuvântului Critică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului critică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Critică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE critică? Vezi cuvântul critică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul critică?[ cri-ti-că ] Se pare că cuvântul critică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Critică Inţelegi mai uşor cuvântul critică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCritică de jos = critică pornită din mase cu scopul de a dezvălui lipsurile organelor de conducere și a contribui ca ele să fie lichidate A fi sub orice critică = a fi la un nivel cu totul scăzut A fi mai presus de orice critică = a fi la un nivel foarte ridicat În expresie Critică de text = comentarii și discuții asupra formei sau conținutului unui industria textilă Critică de text = comentarii asupra formei și conținutului unui industria textilă II |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Critică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea gura sau a fi gură spartă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul critică are forma: crítici
