 | as |
|
| Copilări [ co-pi-lă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU copilări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a copilari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a copilari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a copilări (forma la infinitiv) A copilări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPILĂRI: COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copilări: copilărí [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 245 / prezentul indicativ: copilariresc / Etimologie: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 verb reflexiv: (despre oameni maturi) A face copilării (5). 3 verb reflexiv: (despre bătrâni) A se ramoli. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copilări: copilărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural copilăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copilări: copilărí (a copilari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent 3 să copilăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPILĂRI: COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + sufix -ări. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPILĂRI: COPILĂRÍ, copilăresc, verb IV. intranzitiv A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copil + sufix -ări. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COPILĂRI: A COPILĂRÍ a copilariésc intranzitiv A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie Forme diferite ale cuvantului a copilari: a copilariésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPILĂRI: COPILĂRI verb (prin Transilvania și Maramures) a prunci. (Am copilari împreună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COPILARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COPILĂRI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copilări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 245 / prezentul indicativ: copilĂriresc / Etimologie: copil1 + -ări] 1 vi A petrece undeva sau cu cineva anii copilăriei 1. Copilărí a copilĂri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele copilărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea copilăreá; conjunctiv prezent 3 să copilăreáscă. A COPILĂRÍ copilĂriésc intranzitiv A petrece anii de copilărie; a crește. Am copilĂri împreună. Am copilĂri împreună. |
GRAMATICA cuvântului COPILĂRI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copilări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COPILĂRI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE copilări? Vezi cuvântul copilări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copilări?[ co-pi-lă-ri ] Se pare că cuvântul copilări are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COPILĂRI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-l lua pe cineva gura pe dinainte sau a-l scăpa gura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
