 | as |
|
| Contrazice [ con-tra-zi-ce ] VEZI SINONIME PENTRU contrazice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a contrazice contrazic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a contrazice contrazic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a contrazice (forma la infinitiv) A contrazice conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZÍCE, contrazíc, verb III. 1. tranzitiv (De obicei cu privire la persoane) A susține contrarul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. vezi obiecta, combate. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte sau să-l contrazică. BART, E. 325. 2. tranzitiv A dezminți, a nu se potrivi, a fi în dezacord, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva. Ceea ce, în adevăr, trebuie să cerem e ca acele întîmplări să fie posibile, să nu contrazică caracterul personajelor și să fie necesare pentru dramă. GHEREA, ST. Hristos II 255. 3. reflexiv A spune ceva necorespunzător celor afirmate înainte de tine însuți, a fi în dezacord cu tine însuți. Adela avea dreptate. Mă contraziceam. IBRĂILEANU, A 30. 4. reflexiv reciproc. (Despre susținătorii unor opinii, afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord. Cronicarii se contrazic asupra desfășurării acestui eveniment. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A se ciocni, a nu se potrivi. Depozițiile martorilor se contraziceau. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contrazice: contrazíce [Atestat: GHEREA, ST. Hristos II, 255 / prezentul indicativ: contrazíc / Etimologie: contra3 + zice după franceza contredire] 1 verb tranzitiv: A susține contrariul celor spuse de cineva Si: a nega. 2 verb tranzitiv: (Jur) A aduce în fața instanței, ca probe, depoziții ale martorilor, contrare celor susținute de partea adversă. 3 vi A fi incompatibil cu ceva. 4 verb tranzitiv: A dezminți. 5 verb reflexiv: A spune contrariul celor afirmate anterior de propria persoană. 6 verb reflexiv: (despre susținătorii unor opinii, afirmații) A nu fi de acord unii cu alții. 7 verb reflexiv: (despre afirmații, depoziții) A nu se potrivi unele cu altele. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZÍCE, contrazíc, verb III. 1. tranzitiv A susține contrariul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranzitiv A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. reflexiv A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. reflexiv recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1- + zice (după limba franceza contredire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZÍCE, contrazíc, verb III. 1. tranzitiv A susține contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranzitiv A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. reflexiv A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. reflexiv recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1- + zice (după limba franceza contredire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZÍCE verb III. 1. trecut A susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. trecut A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. 3. reflexiv A fi în dezacord cu tine însuți. 4. reflexiv (Despre susținătorii unor afirmații etc.) A fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmații, mărturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazíc. / < contra- + zice, după latina contradicere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZÍCE verb I. trecut 1. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți. II. reflexiv 1. a fi în dezacord cu sine însuși. 2. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. • (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele. (după limba franceza contredire, latina contradicere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRAZICE: CONTRAZICE verb 1. a dezminți, a infirma. (Acest fapt contrazice părerea curentă.) 2. a se opune, (figurat) a se ciocni. (Interese care se contrazice.) 3. (rar) a contra. (A contrazice pe cineva.) 4. (popular) a se încontra. (A se contrazice cu cineva.) 5. a se dezice. (Te rog să nu te contrazice!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru contrazice: contrazíce (-c, -ís), verb – A susține contrariul, a nega. Tradus din limba franceza contredire și conjugat ca a zice. – derivat contrazicere (variantă contradicție), substantiv feminin; contradictor (variantă contradictoriu, contrazicător), adjectiv Forme diferite ale cuvantului contrazice: contrazice-c contrazice-ís Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contrazice: contrazíce (a contrazice) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele contrazíc, persoana întâi plural: noi contrazícem, persoana a doua plural: voi contrazíceți, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea contrazíse, imperativ persoana a doua singular: tu contrazí, negație nu contrazíce; gerunziu contrazicấnd; participiu contrazís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONTRAZICE contrazic: A CONTRAZÍCE contrazíc tranzitiv 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contra. 2) (declarații, fapte, fenomene) A pune la îndoială; a considera ca fiind discutabil. /contra- + a zice Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contrazice: contrazice vezi 1. a zice contrarul; 2. a fi în contrazicere cu sine însuș. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contrazice: contrazíce verb → zice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONTRAZICE CONTRAZIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contrazice Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contrazice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acest fapt contrazice părerea curentă. Interese care se contrazice. A contrazice pe cineva. A se contrazice cu cineva. Te rog să nu te contrazice!. Contrazíce a contrazice verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele contrazíc, persoana întâi plural: noi contrazícem, persoana a doua plural: voi contrazíceți, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea contrazíse, imperativ persoana a doua singular: tu contrazí, negație nu contrazíce; gerunziu contrazicấnd; participiu contrazís. A contrazice pe cineva. A se contrazice cu cineva. |
GRAMATICA cuvântului contrazice? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contrazice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contrazice poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contrazice? Vezi cuvântul contrazice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contrazice?[ con-tra-zi-ce ] Se pare că cuvântul contrazice are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contrazice |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Botanică pălăria-cucului geranium phaeum?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
