 | as |
|
| Contraria [ con-tra-ri-a ] VEZI SINONIME PENTRU contraria PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a contraria în mai multe dicționareDefinițiile pentru a contraria din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a contraria (forma la infinitiv) A contraria conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIÁ, contrariez, verb I. tranzitiv A supăra sau a surprinde în mod neplăcut pe cineva, făcînd sau spunîndu-i ceva care se opune convingerilor, dorinței sau intențiilor sale. Vestea aceasta mă contrariază. ▭ Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ri-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contraria: contraria verb tranzitiv: [Atestat: STAMATI, despre / P: contrariari-a / prezentul indicativ: contrariaiéz / Etimologie: franceza contrarier) 1 A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. 2 A se împotrivi cuiva. 3 A pune piedică. 4 A surprinde pe cineva în mod neplăcut. 5 A supăra pe cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIÁ, contrariez, verb I. tranzitiv A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. [ pronunție: -ri-a] – Din limba franceza contrarier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIÁ verb I. trecut A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [pronume -ri-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / conform limba franceza contrarier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIÁ, contrariez, verb I. tranzitiv A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [ pronunție: -ri-a] – Din limba franceza contrarier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contraria: contrariá verb (silabe -ri-a-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu contrariéz, persoana a treia singular: el / ea și plural contrariáză, persoana întâi plural: noi contrariém (silabe -ri-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural contrariéze; gerunziu contrariínd (silabe -ri-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIÁ verb trecut a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< limba franceza contrarier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONTRARIA: A CONTRARIÁ a contrariaéz tranzitiv (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [silabe -ri-a] /<fr. contrarier Forme diferite ale cuvantului a contraria: a contrariaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contraria: contrariá (a contraria) (-ri-a) verb, indicativ prezent 3 contrariáză, persoana întâi plural: noi contrariém (-ri-em); conjunctiv prezent 3 să contrariéze; gerunziu contrariínd (-ri-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRARIA: CONTRARIA verb a șoca, a vexa, (figurat) a izbi. (M-au contraria cele auzite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONTRARIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONTRARIA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contraria dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contraria verb tranzitiv: [Atestat: STAMATI, despre / P: contrariari-a / prezentul indicativ: contrariaiéz / Etimologie: franceza contrarier 1 A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. A CONTRARIÁ contrariaéz tranzitiv persoane A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. Contrariá a contraria -ri-a verb, indicativ prezent 3 contrariáză, persoana întâi plural: noi contrariém -ri-em; conjunctiv prezent 3 să contrariéze; gerunziu contrariínd -ri-ind. M-au contraria cele auzite. M-au contraria cele auzite. |
GRAMATICA cuvântului CONTRARIA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contraria. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONTRARIA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contraria? Vezi cuvântul contraria desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contraria?[ con-tra-ri-a ] Se pare că cuvântul contraria are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONTRARIA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aldehidă formică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul contraria se conjugă: ei ele contrariáză
