 | as |
|
| Contraface [ con-tra-fa-ce ] VEZI SINONIME PENTRU contraface PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a contraface contrafac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a contraface contrafac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a contraface (forma la infinitiv) A contraface conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFACE verb 1. a falsifica, a plăsmui. (contraface un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (figurat) a silui, (învechit figurat) a sminti, a strîmba. (contraface sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (popular și fam.) a drege, (popular) a preface. (contraface băutura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFÁCE, contrafác, verb III. tranzitiv A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. vezi imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFÁCE, contrafác, verb III. tranzitiv A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după limba franceza contrefaire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFÁCE, contrafác, verb III. tranzitiv A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după limba franceza contrefaire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFÁCE verb III. trecut A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după limba franceza contrefaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONTRAFACE contrafac: A CONTRAFÁCE contrafác tranzitiv (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contraface: contrafáce (a contraface) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele contrafác, persoana întâi plural: noi contrafácem, persoana a doua plural: voi contrafáceți; imperativ contrafă, negație nu contrafáce; participiu contrafăcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRAFACE: CONTRAFÁCE verb trecut a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după limba franceza contrefaire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru contraface: contrafáce (contrafác, contrafăcút), verb – A falsifica, a imita. De la face, după modelul limba franceza contrefaire. Forme diferite ale cuvantului contraface: contrafác contrafacecon Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contraface: contraface vezi 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contraface: contrafáce verb tranzitiv: [Atestat: MDA ms / prezentul indicativ: contrafác / Etimologie: contra3- + face după franceza contrefaire] A falsifica. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contraface: contrafáce verb → face Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONTRAFACE CONTRAFAC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contraface Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contraface dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contraface un document. Contraface sensul, adevărul celor spuse de cineva. Contraface băutura. Contrafáce a contraface verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele contrafác, persoana întâi plural: noi contrafácem, persoana a doua plural: voi contrafáceți; imperativ contrafă, negație nu contrafáce; participiu contrafăcút. Contraface băutura. |
GRAMATICA cuvântului contraface? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contraface. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contraface poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE contraface? Vezi cuvântul contraface desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contraface?[ con-tra-fa-ce ] Se pare că cuvântul contraface are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contraface |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Azotic adjectiv în sintagma acid azotic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
