 | as |
|
| Consta [ con-sta ] VEZI SINONIME PENTRU consta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a consta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a consta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a consta (forma la infinitiv) A consta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTÁ persoană 3 constă, verb I. intranzitiv (Cu determinări introduse prin prepoziție «din» sau «în») A fi compus din..., a fi format din..., a consista. Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică elastică, așa numita oseină, și dintr-o masă dură, rigidă, calcaroasă. ANATOMIA 133. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTA verb 1. a consista, a rezida, a sta, (învechit) a stărui. (În ce consta importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul consta în aceea că... ) 3. a (se) alcătui, a avea, a se compune, (Blocul consta din două corpuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consta: constá vi [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ 3: constastá / Etimologie: lat constare] 1 A fi alcătuit din... Si: a consista (1). 2 A se baza pe... Si: a consista (2). 3 A se defini prin... Si: a consista (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONSTA: A CONSTÁ persoană 3 constă intranzitiv 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consta: constá (a consta) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea constắ, persoana a treia plural: ei / ele constáu; imperfect persoana a treia singular: el / ea constá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea constắ, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea constáse; conjunctiv prezent 3 să consteá Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTÁ, persoană 3 cónstă, verb I. intranzitiv A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din latina constare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTÁ, persoană 3 cónstă, verb I. intranzitiv A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din latina constare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consta: constá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea constă/cónstă, persoana a treia plural: ei / ele constáu/cónstă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural consteá/cónste Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTÁ verb I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conjuncție -tea. / < latina constare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTA: CONSTÁ verb intr. a se compune din...; a consista. (< latina constare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONSTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONSTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii În ce consta importanța problemei? 2. Tot secretul consta în aceea că. A se alcătui, a avea, a se compune, Blocul consta din două corpuri. În ce consta importanța problemei? 2. Tot secretul consta în aceea că. Constá vi [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ 3: constastá / Etimologie: lat constare] 1 A fi alcătuit din. Constá a consta verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea constắ, persoana a treia plural: ei / ele constáu; imperfect persoana a treia singular: el / ea constá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea constắ, m. |
GRAMATICA cuvântului CONSTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONSTA poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE consta? Vezi cuvântul consta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consta?[ con-sta ] Se pare că cuvântul consta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONSTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pozitivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
