 | as |
|
| Conjuga [ con-ju-ga ] VEZI SINONIME PENTRU conjuga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a conjuga conjug în mai multe dicționareDefinițiile pentru a conjuga conjug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conjuga (forma la infinitiv) A conjuga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONJUGA: CONJUGÁ, conjúg, verb I. 1. tranzitiv (gramatică) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat. • reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. reflexiv (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjuga: conjugá [Atestat: PANN, E. vezi 21/8 / prezentul indicativ: conjugajúg / Etimologie: franceza conjuguer, lat conjugare] 1 verb tranzitiv: (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 verb tranzitiv: (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 verb reflexiv: (despre verbe) A fi flexibil. 4 verb reflexiv: (Fig) A se îmbina. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJUGA: CONJUGÁ verb I. 1. trecut, reflexiv (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. trecut, reflexiv (figurat; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < limba franceza conjuguer, conform latina coniugare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJUGA: CONJUGÁ, conjúg, verb I. 1. tranzitiv A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil. 2. reflexiv figurat A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din limba franceza conjuguer, latina conjugare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJUGA: CONJUGÁ, conjúg, verb I. 1. tranzitiv A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil. 2. reflexiv figurat A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din limba franceza conjuguer, latina conjugare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru conjuga: conjugá (conjúg, conjugát), verb – 1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. latina coniugare (secolul XIX), asimilat lui a înjuga. – derivat conjugal, adjectiv, din limba franceza conjugal. Forme diferite ale cuvantului conjuga: conjúg conjug Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJUGA: CONJUGÁ verb trecut, reflexiv 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< limba franceza conjuguer, latina coniugare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CONJUGA conjug: A CONJUGÁ conjúg tranzitiv A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, latina conjugare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjuga: conjugá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu conjúg, persoana a treia singular: el / ea și plural conjúgă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjuga: conjugá (a conjuga) verb, indicativ prezent 3 conjúgă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru conjuga: conjuga verb vezi ÎMBINA. ÎMPLETI. UNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONJUGA CONJUG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conjuga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conjuga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vezi 21/8 / prezentul indicativ: conjugajúg / Etimologie: franceza conjuguer, lat conjugare] 1 verb tranzitiv: Iuz A uni prin căsătorie. Conjugá a conjuga verb, indicativ prezent 3 conjúgă. |
GRAMATICA cuvântului conjuga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conjuga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conjuga poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conjuga? Vezi cuvântul conjuga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conjuga?[ con-ju-ga ] Se pare că cuvântul conjuga are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conjuga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mai mult ca perfectul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul conjuga se conjugă: ei ele conjúgă
